Foto | Evoluția în timp a comunei Vintileasca
După anul 1800, în județul Slam Râmnic erau 52 de sate risipite, din care : 35 locuite de clăcași, 11 de moșneni, și 6 de clăcași și moșneni . Popularea satelor sparte sau risipite a continuat să se facă cu oieri transilvăneni („ungureni”), care veneau an de an cu turmele, oameni vrednici și cu multă credință.
Până în 1863 documentele amintesc de satul Pietrele-Fetii care aparţinea de plasa Plaiul Râmnicul, judeţul Slam Râmnic și era condus de un sfat sătesc, alcătuit din deputați (fruntașii satului), scriitorul satului (secretar) și preotul.
Bătrânii spun că după Unirea Principatelor, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a trecut prin Vintileasca, unde a stat de vorbă cu ţăranii în punctul unde se află astăzi primăria. Cu această ocazie ţăranii s-au plâns de starea grea în care erau nevoiţi să trăiască şi au cerut să fie împroprietăriţi cu câte o bucată de pământ.
În anul 1863 domnitorul a secularizat averile mănăstireşti, astfel moşia a trecut în proprietatea statului, iar câţiva ani mai târziu o parte din pământ a fost împărţit argaților şi ţăranilor fără pământ, prin aplicare Legii rurale promulgată la 14 august 1864. Ţăranii din satele Vintileasca şi Neculele au fost împroprietăriţi din moşiile schitului Poiana Mărului. Împărţirea pământului s-a făcut diferenţiat în funcţie de numărul de vite deţinute. Situaţia ţăranilor a început să se schimbe în bine, iar traiul lor a început să se îmbunătăţească. Ţăranii şi-au mutat bordeiele de pe moşiile boierului pe pământurile primite. Mulţi şi-au construit case cu mai multe încăperi, din bârne de lemn, acoperite cu şindrilă.
Au fost desființate claca, dijma, podvezile (transportul gratuit), zilele de miremet (reparații), monopolurile proprietarilor și alte obligații ce le aveau sătenii.
Prin promulgarea, de către domnitorul Al. I. Cuza (1859-1864), Legii nr. 394, din 31 martie 1864, pentru comunele urbane şi rurale şi pentru înfiinţarea consiliilor judeţene, se înființează comuna rurală Jitia. Comuna era situată în plaiul Râmnic, județul Râmnicu Sărat și avea în componență satele Jitia din Deal, reședința, în mijlocul comunei, Jitia din Vale, la răsărit, Dealul Sării, la apus, Măgura, Vintileasca și Necule, la miază noapte.
La 1 octombrie 1928, Consiliul Județean a analizat solicitarea locuitorilor din satele Vintileasca, Neculele și Bahnele, de a se desprinde de comuna Jitia.
Începând din anul 1931, Neculele devine comună separată de Jitia, aparținând administrativ de plasa Dumitreşti, judeţul Râmnicu Sărat. Comuna se compunea din acelea-şi sate care formează astăzi Vintileasca.
De la 1 iunie 1968, în urma consultării populare, comuna Neculele îşi schimbă numele devenind comuna Vintileasca şi a fost arondată la judeţul Vrancea, nou înființat.
Bibliografie:Sorin Pantelimon, Comuna Vintileasca, Studiu monografic, Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2020
Sorin Pantelimon este professor la Școala Gimnazială Jitia.A studiat istoria la Facultatea de Istorie,Universitatea București
Text informații+ foto:Pantelimon Sorin
Citiți și:24 ianuarie, „Unirea face puterea!”
Trăim astăzi vremuri în care unitatea ar trebui să ne caracterizeze, pentru că numai uniţi putem să înfăptuim lucruri frumoase pentru noi şi pentru cei din jurul nostru. De asemenea, unitatea ne face să fim puternici şi ne face să trecem peste obstacole, indiferent de cât de greu sunt de străbătut.
În urmă cu 162 de ani, străbunii noștri au înțeles că numai unindu-se vor putea schimba în bine soarta lor și a țării. Astfel că la 24 ianuarie 1859 au reușit să înfăptuiască „Mica Unire”, prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor, atât în Moldova, la 5 ianuarie, cât și în Țara Românească, la 24 ianuarie.
Nu trebuie să uităm că reformele promovate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza au dus la emanciparea înaintaşilor noştri. În anul 1863 domnitorul a secularizat averile mănăstireşti, astfel că marile moșii au trecut în proprietatea statului, iar în anii care au urmat, acestea au fost împărţite argaţilor şi ţăranilor fără pământ, prin aplicarea Legii rurale promulgată la 14 august 1864. Împărţirea pământului s-a făcut diferenţiat în funcţie de numărul de vite deţinute. Situaţia ţăranilor a început să se schimbe în bine, iar traiul lor a început să se îmbunătăţească.Adresându-se lor, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a rostit utmătoarele cuvinte: „De astazi, voi sunteţi stapâni pe braţele voastre, voi aveţi o părticică de pământ proprietate şi moşie a voastră; de astăzi voi aveţi o Patrie de iubit şi de apărat.”
Prin toate celelalte reforme care au urmat: organizarea armatei, învaţamântul primar obligatoriu și gratuit, înfiinţarea Universităţilor din la Iaşi şi Bucureşti, organizarea finanţelor şi modernizarea justiției, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a reuşit să facă din Principatele Române un stat modern.
Prof. Sorin Pantelimon
Text informații+ foto:Pantelimon Sorin
