VIDEO : 14 iulie 1947 - Ziua care a pus în mişcare angrenajul crimei de stat - Naţiunea română urma să descopere pedagogia terorii prin tehnicile sovietice de epurare şi de înfricoşare
Dacă mai avea cineva îndoieli în privința cinismului sovietic și a ticăloșiei unor „cozi de topor” române care au făcut posibilă distrugerea valorilor naționale și instaurarea celei mai crâncene dictaturi
Dacă nu ați parcurs măcar un episod din „istoria care nu se învață la școală” și nu v-ați întrebat măcar o dată de ce i se ascunde tinerei generații adevărul despre românii excepționali care au fost distruși de alți români - cozi de topor ale „eliberatorilor” de la „Răsărit”
Dacă v-ați întrebat de ce acum, la mai bine de treizeci de ani de la Revoluție și dacă vreți să știți de ce nu ni se spune mare lucru despre cei care au suferit pentru patriotismul lor și refuzul de a fi complici unui regim criminal, aveți posibilitatea de a parcurge un episod despre una dintre manipulările sinistre puse la cale de securitate în ziua de 14 iulie, când lumea civilizată sărbătorea căderea Bastiliei. O altă „Bastilie” urma să se „dezvolte” halucinant timp de 45 de ani după „Cortina de Fier”
Regatul României trebuia să devină o republică a „celor ce muncesc”, „luminată” numai de la „Răsărit”. Statul capturat de comunişti în ziua de 6 martie 1945 funcţiona impecabil: Regatul popular peste care trona Petru Groza îşi însuşise tehnicile sovietice de epurare şi de înfricoşare.
O elaborată „punere în scenă” avea să-i adune la un loc pe cei care nu răspundeau „noii ordini” și să-i acuze apoi de „trădare” pe „duşmanii poporului” care se pregătesc să „părăsească ilegal teritoriul naţional pentru a costitui unu guvern în exil”, stârnind „indignarea oamenilor de bună-credinţă” care să ceară apoi „cu mânie proletară” pedepsirea exemplară a „trădătorilor”. În viziunea lor, „trădătorii” erau cei care înfăptuiseră România Mare, în frunte cu Iuliu Maniu
„Nu trebuie uitat scopul: compromiterea şi distrugerea partidelor istorice” (Vasile Luca, 26 iulie 1946, în Biroul Politic al CC al PCR)
Înscenarea de la Tămădău sau Afacerea Tămădău (14 iulie 1947) fotografie de la Tămădău, iulie 1946: Ilie Lazăr (al treilea, din stânga), Ion Mihalache (al şaptelea, din stânga)
Un grup de oameni care deveniseră ținte, deși nu făcuseră niciun rău țării, dimpotrivă, își puseseră viața în pericol pentru binele ei (Ilie Lazăr eliberase din proprie inițiativă Maramureșul in timpul primului Război Mondial, Ion Mihalache s-a distins în Primul Război Mondial în luptele pentru apărarea patriei în regimentele muscelene, la trecătorile de pe Valea Dâmboviței, pe fronturile de la Oituz și Mărășești. Alexandru Vaida-Voevod a debutat politic în anturajul arhiducelui Franz Ferdinand, ca susținător al drepturilor românilor transilvăneni, a ocupat timp de trei mandate funcția de cel de-al 28-lea premier al României, remarcându-se de asemenea la conducerea Ministerului de Interne și a Ministerului de Externe) au încercat să se salveze din infernul bolșevic.
Din grup făceau parte: Ion Mihalache, vicepreşedinte PNŢ, cu soţia, Nicolae Penescu, secretar general PNŢ, cu soţia, Nicolae Carandino, directorul ziarului „Dreptatea”, cu soţia, Ilie Lazăr, doctorul Constantin Gafenco, inginerul Gheorghe Popescu, Dumitru si Eugen Borcea.
Planul fugii peste graniță fusese pus la punct încă din 6 iulie când Grigore Gafencu, prin fiul fruntaşului ţărănist Emil Haţieganu, anunțase disponibilitatea a două avioane I.A.R. Prea bătrân pentru o astfel de încercare, Iuliu Maniu refuzase să plece, trimițând în locul său pe Ion Mihalache, el urmând să rămână în țară. Liderii țărăniști urmau să fie ajutați de aviatorii Lustig Romulus şi Gheorghe Preda şi de şoferii Aurel Popa şi Petre Rusu. În prealabil, fuseseră avizați cu privire la operațiune și diplomaţii din statele în care delegaţia urma să ajungă. Avioanele trebuia să aterizeze mai întâi în Turcia, de unde ar fi plecat spre Elveţia, apoi în Franţa şi Marea Britanie.
Numai că despre această intenție aflaseră și comuniștii, prin agenții infiltrați în proximitatea conducerii opoziției. Ceea ce a urmat a fost o veritabilă capcană întinsă de Siguranța acaparată deja cu totul de comuniști, care au transformat totul în pretext pentru scoaterea în afara legii a PNȚ și condamnarea liderilor acestuia. Aceștia au fost arestați, iar tentativa lor de fugă a fost prezentată de presa comunistă ca un act de înaltă trădare îndreptat împotriva intereselor țării.
Din acest punct intră în joc poliția secretă condusă de Teohari Georgescu. Unul dintre aviatorii care și-au oferit disponibilitatea era agent al siguranței. Siguranța i-a lăsat pe țărăniști să-și pună în aplicare planul, până în momentul urcării în avioanele de la Tămădău, când au fost înconjurați de agenţi ai Ministerului de Interne, care au făcut uz de arme, somându-i să se predea. Agenții i-au fotografiat pe fugari cu bagajele încărcate în avioane, imaginile fiind publicate în presa comunistă în zilele următoare.
Toţi cei 14 au fost arestaţi şi încarcerați la Ministerului de Interne. Tentativa de fugă în Occident a fost prezentată de propaganda comunistă ca un act de trădare naţională, ce urma să aibă grave consecințe asupra României.
14 iulie 1947 – Siguranța Statului îi arestează pe aeroportul de la Tămădău pe liderii Partidului Național Țărănesc: Ion Mihalache (vicepreşedinte), Nicolae Penescu (secretar general), Ilie Lazăr (membru în Delegaţia permanentă), N. Carandino (dir.Dreptatea), dimpreună cu însoțitorii lor: Lilly Carandino, Elena Penescu, medic C. Gafencu, ing. Gh. Popescu, aviatorii Romulus Lustig şi Gh.Preda, şoferii Aurel Popa şi Petre Rusu. Acuzația: complot și tentativă de părăsire a țării. Lor li se adaugă: Fulvia Penescu, casnică; Dumitru Borcea, comerciant; Eugen Borcea, funcţionar; Gheorghe Popescu, subinginer. Ulterior au mai fost arestați pentru favorizare și legături cu grupul de la Tămădău: Ion Negrescu, comandor; Vlad Haţieganu, doctor; Romulus R. Boilă, inginer; Teodor Mândruţ, inginer; Gheorghe Busuioceanu, doctor; Lucia Popescu-Mehedinţi; Marin Zaharia, căpitan (rez); Nicolae Rusu, şofer; Măria Avramescu, doctor; Aurel Avramescu, inginer, conferenţiar la Politehnică; Lucia Scridon, casnică.
Printr-un efect de domino, acestora li se vor adăuga – într-o primă etapă – sute de persoane ce vor fi aruncate în pușcăriile de la Aiud, Piteşti, Craiova, Văcăreşti. Ulterior, epurarea a continuat, extinzându-se la mii și mii de țărăniști și luptători anticomuniști, elite ale politicii și intelectualității românești, precum și asupra oricăror altor opozanți ai regimului comunist.
La 19 iulie 1947, Adunarea Deputaţilor ridica imunitatea parlamentară a naţional-ţărăniştilor, totodată fiind interzisă activitatea ziarului „Dreptatea”, oficiosul PNŢ. Întreaga conducere a PNȚ, în frunte cu Iuliu Maniu și secretarul său, Corneliu Coposu, a fost arestată, potrivit punct.news.
Spicuiri din „luările de cuvânt”
17 iulie 1947 – Gheorghiu-Dej: „…nu este suficientă arestarea lui Maniu. Noi trebuie să lovim fără cruţare în tot ce s-a strâns în jurul steagului lui Maniu… P.N.Ţ. trebuie dizolvat şi această obligaţie corespunde Tratatului de Pace„.
18 iulie 1947, Silviu Brucan afirmă într-un articol din „Scânteia” că ţărăniştii „…nu au şi n-au avut nimic comun cu poporul român„
24 iulie 1947 – Prin adresa 17.053/24 iulie 1947, Siguranța Statului cere Parchetului Militar emiterea de mandate (antedatate la 20 iulie) pentru Fulga Victor, Pop Gheorghe, Zaharia Marin, Cioroiu Măria, Avramescu Aurel, Avramescu Măria, Mihalache Niculina, cercetați și învinuiți pentru agitație contra siguranţei Statului. Tot prin această adresă se face cerere de reținere pentru cercetări a lui Iuliu Maniu, în urma căreia acesta este ridicat și trimis la închisoarea Malmaison.
29 iulie 1947 – Dizolvarea PNŢ. Hotărârea dizolvării PNȚ apare în Jurnalul Guvernului:
„Consiliul de Miniştri, în şedinţa sa de la 29 iulie 1947,
Luând în deliberare referatul d-lui ministru al Afacerilor Interne [Teohari Georgescu ] nr. 22.694 din 29 iulie 1947
Pentru respectarea ordinei publice şi a siguranţei Statului;
În virtutea art. 107, aliniatul ultim din Constituţie,
Decide :
<Art. I. Partidul Naţional Ţărănesc, sub preşedinţia d-lui Iuliu Maniu, este şi rămâne dizolvat, pe data publicării în „Monitorul Oficial ” a prezentului jurnal.”
Dezbaterea în Parlament a avut loc sub conducerea lui Mihail Sadoveanu, președintele Adunării Deputaților, scriitorul care s-a lăfăit în casa lui Pamfil Șeicaru, și pe care „tovarășii” l-au răsplătit generos cu înalte funcții publice, i-au „popularizată” intens opera pe care le-au băgat-o pe gât următoarelor generații de elevi.
Spicuiri din„ luările de cuvânt”
(21 septembrie 1947 – Vasile Luca preciza că printre obiectivele imediate ale PCR şi ale organului său de presă era „judecarea şi condamnarea cât mai repede a conspiratorilor şi spionilor manişti)
Parlamentul ivit din alegerile falsificate în noiembrie 1946 a devenit unealta docilă cu care comuniştii şi complicii lor şi-au lichidat „dușmanii” Membrii acelui „Parlament” le-au ridicat imunitateai parlamentară deputaţilor PNŢ, după care a urmat scoaterea în afara legii a partidului.
Arestarea, denunţare, un simulacru de „proces public” în faţa unui „complet de judecată” recrutat dintre complici, sentinţele care echivalează cu o condamnare la moarte, toate acestea împreună cu „abdicarea” Regelui Mihai la finele lui 1947 nu fac decât să „predea” lecţia menită a dovedi sălbăticia unui regim care le-a făcut mai mult rău țării, elitelor și românilor onești decît le-ar fi putut face un dușman declarat. Ceea ce ne rămâne din acest parcurs al crimei comuniste din 1947 sunt fragmentele de imagini din proces.
Înconjurate de glasurile urii, siluetele lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache şi ale colegilor lor din boxa acuzaţilor se desenează sub semnul acelei demnităţi pe care fanatismul şi imprecaţiile nu o pot anula. Este cea din urmă clipă în care mai putem asculta vocea lui Iuliu Maniu fermitatea sa de acum este semnul intransigenţei cu care a refuzat complicitatea.
Și nu întâmplător, pentru a proba cinismul unui regim criminal, această înscenare bolșevică se petrecea pe 14 iunie, ziua căderii Bastiliei. O altă „Bastilie” urma să „crească” halucinant timp de 45 de ani după „Cortina de Fier”
Spicuiri din „luările de cuvânt”:
Leonte Sălăjan (PCR) :
”Felicităm guvernul român pentru măsura dreaptă de dizolvare a Partidului Naţional-Ţărănesc – Iuliu Maniu. De asemenea, pe dl ministru al Afacerilor Interne, Teohari Georgscu, care a ştiut să dejoace planurile de fugă al maniştilor. Dizolvarea PNŢ şi pedepsirea celor vinovaţi, în frunte cu Maniu şi Mihalache, dă noi forţe de luptă clasei muncitoare şi tuturor forţelor democratice, în folosul celor ce muncesc”.
22 octombrie 1947 – ziariştii de la „Dreptatea” şi „Liberalul” sunt excluși din sindicatul ziariștilor și ridicați de MAI pentru anchetă; printre ei: Şerban Cioculescu, Ilie Păunescu, Vladimir Streinu, Ion Totu, Dan Amedeo Lăzărescu.
25 octombrie 1947 – Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare Bucureşti emite Ordonanțe pentru „trădătorii de ţară fugiţi în străinătate„: Gr. Gafencu, Al. Cretzeanu, C. Vişoianu şi Niculescu-Buzeşti – care vor fi judecaţi „pentru crimă de complot, înaltă trădare, răzvrătire, insurecţie armată şi tentativă de surpare a ordinii constituţionale„.
28 octombrie 1947 – începe judecarea conducătorilor PNȚ și a „complotiștilor împotriva statului„: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Nicolae Penescu, Nicolae Carandino, Ilie Lazăr, Grig.Niculescu-Buzeşti, Grigore Gafencu, C. Vişoianu, Al Cretzeanu, Victor Rădulescu -Pogoneanu, Emil Oprişan, Florin Rou, Emil Lăzărescu, Camil Demetrescu, Vasile Serdici, Radu Nicolescu-Buzeşti, Ion de Mocsony Stârcea, col. Şt. Stoica, lt. col. D.Stătescu.
Spicuiri din actul de acuzare**, prezentat de procurorul Alexandru Georgescu:
„Din probele dosarelor, încheiate de organele de cercetare, privitor la acuzarea lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache […] rezultă cu evidenţă că Partidul Naţional-Ţărănesc condus de ei, sub masca apărării intereselor naţionale, în tot timpul existenţei sale, a fost un duşman al poporului român, un stîlp al imperialismului şi al reacţiunii internaţionale. […]
Declaraţiile conducătorilor PNŢ, Iuliu Maniu şi Alexandru Vaida -Voevod, precum şi alte probe scrise confirmă faptul că aceşti vechi duşmani ai poporului român, s-au pus în slujba Imperiului Austro-Ungar, care a asuprit şi jefuit populaţia românească a Banatului şi Ardealului. Acestea sunt antecedentele unuia dintre partidele aşa-zise istorice, ale PNŢ, care, încă de acum 40 de ani, a trădat cele mai vitale interese ale poporului român. […]
Folosind desele sale vizite obişnuite la Misiunile Americană şi Engleză, Maniu a dus, cu şeful Misiunii SUA, dl Burton Berry, tratative privitoare la necesitatea răsturnării prin violenţă a regimului democratic legal.”
Surse. unitischimbam.ro, contributors.ro, hotnews.ro/
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
