Un scurt istoric al orășelului dintre vii :

Orașul dintre vii emblema podgoriei Odobești,este situat pe malul stâng al râului Milcov, la 10 km nord-vest de Focșani, la limita de est a Subcarpaților de Curbură, între ei și partea de est a Câmpiei Române. La nord-vest se înalță Măgura Odobeștilor, cu înălțimea de 996 metri, iar la sud trece cursul de mijloc al Milcovului.

În această zonă, a orașului Odobești există urmele unor așezări din perioada neolitică și din perioada romană. Deasemenea se presupune că pe la 1227 pe locul actual al orașului ar fi existat cetatea Milcovia - Civitas de Mylco, sediul Episcopiei catolice de Milcov, a cumanilor. Marele istoric Neagu Djuvara consideră că este capitala Cumaniei catolice ce se constituise în sudul Moldovei.Ea a fost însă curând distrusă de Marea invazie mongolă, din 1241. Mai târziu au fost prezenți în zonă și cavalerii teutoni care au ridicat aici o cetate, Kruceburg pe dealul Șarba și pe locul ei s-ar fi zidit ulterior cetatea Crăciuna

Odobeștiul a Început ca o așezare de răzeși în secolul al XIII-lea, care a ținut vreme de 200 de ani de Principatul Munteniei. Marele cronicar Grigore Ureche pomenește despre un canal construit de Stefan cel Mare în jurul localității. În 1482 cetatea Crăciuna a trecut în stăpânirea lui Ștefan, având un rol în apărarea de turci. Granița cu Muntenia fiind mutată mai la sud, așezarea a intrat definitiv în componența Principatului Moldovei.

Prima atestare documentară a localității datează din 17 septembrie 1626, fiind vorba de un contract de vânzare de pământuri din vremea domnitorului Miron Barnovski, în care este amintit „socrul popii lui Toader din Odobești”. În 1670 Iordache Cantacuzino ridică prima biserică - Biserica Ovidenia, în 1732 se inaugurează Biserica Nașterii Maicii Domnului, iar prin 1777 negustorii cazaclii sfințesc și ei biserica lor a Apostolilor Petru și Pavel. In secolul al XVII-lea - al XVIII-lea apar în localitate negustori greci, armeni și cazaci (cazaclii), iar la sfârșitul secolului al XVIII-lea sunt așezați aici și numeroși evrei.

În veacul al XVII-lea ia avânt în regiune cultura viței de vie, existenta aici inca din vremea domnitorului Petru Rareș și care va face faima orașului. Podgoria Odobești apare in Descrierea Moldovei a lui Dimitrie Cantemir, fiind cotată de autor ca a treia ca importanță după cea de la Cotnari și Huși.

Dea lungul timpului Odobeștiul a fost ocupat temporar de austrieci (1717), incendiat de tătari (1758), a fost teatru de război între ruși, turci și austrieci (1787-1788) în timpul Războiului ruso-turc (1787-1792), a suferit mari mari pagube de pe urma cutremurului din 1802 și a marelui incendiu di 1802. Localitatea e refacută în repetate rânduri, în 1834-1839 domnul Mihai Sturza reamenajează Beciul domnesc de vinuri existent înca din vremea lui Ștefan cel Mare.

După Unirea Principatelor la 4 decembrie 1861. prin decret al prințului Alexandru Ioan Cuza localitatea, în care s-au contopit mai multe sate de sub poalele dealului Șarba, primește statutul de oraș. Între 1852-1868 s-a construit o șosea între Odobești și orașul vecin Focșani, care devenise în urma Unirii centrul principal al regiunii. La 22 septembrie 1895 se pune în funcțiune și calea ferată între cele două orașe. În 1878, in împrejurările Războiului de independență din 1877-1878 se inaugurează spitalul local. Orașul devine reședință de subprefectură și e dotat cu un oficiu de poștă și telegraf, apoi cu o primă linie telefonică (1888, Odobești-Vidra). În 1885 se deschide prima școală primară de băieți, în 1886 școala de fete și cea de viticultură și comerț, care va căpăta cu adevărat profil de viticultură din octombrie 1901, mai târziu devenind liceu. În anul 1883 locuitorii Odobeștiului, a căror principală îndeletnicire era viticultura, au fost loviți de o gravă criză atunci când filoxera a distrus 95 % din plantațiile de viță de vie. Prin eforturi deosebite, cu concursul primarului Manea Băiatu, au fost salvate în cantități mici soiurile tradiționale locale Galbena de Odobești, Plăvaia și Mustoasa, într-o pepinieră amenajată în satul Vărsătura. În rest, în podgorie au fost plantate soiuri nobile de import, aduse mai ales din Algeria, care pe atunci era colonie franceză si astfel arealul viticol a fost refacut până în anul 1910.La viața Odobeștiului participă alături de români, și minorități naționale — greci, maghiari, armeni, o importantă comunitate de evrei, precum și romii. Primul Război Mondial și ocupația austro-germană aduc pagube serioase orașului.

În septembrie 1936 se inaugurează Stațiunea Experimentală Viticolă Odobești.

Anii dominației comuniste, și sistematizarea impusă de autoritățile noului regim include distrugerea multor clădiri vechi, inclusiv a unor lăcașuri de cult.