Recomandate cu răspuns plătit „Declinarea foamei”
De trei decenii, după CEL CE-A FOST,
Trăim în nesperanțe și nevoi,
Copiii sunt analfabeți și n-au un rost,
Așa că, sunt convins, că-i vai de noi,
De pensionari și de salariați,
Noi toți ne ducem viața-n sărăcie
Iar cei nostalgici sunt, acum, toți frați
Hulind democrația, că-i prostie.
De văd un câine, cu-n covrig în coadă,
Mi-e teamă să nu i-l fure cineva,
Că sunt mulți nevoiași acolo-n stradă,
Strigând de foame, ar degenera
În lupte și în greve, n-are rost
Puterea ține iar, cu cel bogat,
Românul nu-i jandarm, dar e în „post”,
În postul sărăciei, și-i păcat.
Păcat de noi, că am votat mereu
Când pesediștii, când pe liberali,
Din ce în ce o ducem tot mai greu,
Iară armata n-are generali,
Că sunt fantome, la apel de seară,
Un ofițer de intendent-a devenit
Un general și nu e prima oară
Când PSD-ul a intervenit.
Așa că noi orbecăim mereu
Și „orbănim” liberalând întruna
Și când semnez acum, îmi este greu,
Când văd, pedeserând, în ochii lor, minciuna.
Mi-e poftă de-un meniu bogat,
În libertate și-n zile senine,
De trei decenii, eu am așteptat
Să vină bunăstarea, dar nu vine.
De trei decenii, după CEL CE-A FOST,
Trăim în nesperanță și-n nevoi……
Copiii sunt analfabeți, nu au un rost,
Așa că sunt convins că-i vai de noi.
Dar, totuși, eu, flămând și însetat,
Aș vrea azimă și un vin de Panciu,
Că Dumnezeu ne-a dat, dar ne-au luat
Politicienii nemiloși…..
Corneliu Stanciu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
