Recomandate cu răspuns plătit:Am primăverile în suflet
Se scarpină Bătrâna iarnă pe călcâie,
O gâdilă mustoasa iarbă, de un cot,
Când primăvara a intrat în vrie,
Renaște iarăși viața, eu socot.
Mai dăm pe gene cu polenuri rare,
Din diadema unui curcubeu
Iar viața tristă, astăzi mi se pare
Că-i dată-n judecată chiar de Dumnezeu.
Tu, uită-te la tine, primăvară,
Alergi cu talpa albă pe câmpii,
Când muguri îți răsar, nu-i prima oară,
Să te-nfrunzesc cu doruri, dar să vii
Și vino, dalbă și într-o moschee,
Bisericuța mea din gând sau din metoc,
Să-mi dai la ușa fericirii, azi, o cheie,
Să-mi cânte Pann din fluiere de soc.
Nu te uita că părul mi-e cărunt,
Am ghiocei, dar vegetez mereu,
Întineresc cu tine, fiindcă sunt
Don Juanul tău, din vise, Prometeu.
În limba-n care eu am scris
Povestea noastră tristă, de iubire,
Eu înțeleg târziu, c-am compromis
Tornada vremii, ca să-mi ies din fire.
Nu crezi că totul nu mai are rost?
Primăvărăm, dar vine-o toamnă peste noi...
Plătim c-un ort ultimul cost,
Spre regăsire-n Viața de Apoi.
Tăcerea ta mă fulgeră pe mine,
Eu te-am chemat, deci, vino, înapoi,
În somnul amintirii, știi prea bine,
Vom reveni debusolați și goi.
Corneliu Stanciu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
