Aceasta e părerea mea: Biserica este o instituție omenească până la urmă, așa că există și aici păcate... omenești
În ziarul cu care colaborez un domn doctor în teologie atrage atenția într-un articol (cu aproape 20.000 de accesări!!) că ” Biserica, țintă pentru destabilizarea României”. Mai tîrziu, în același ziar, apare o știre intitulată ”Preot prins băut la volan!” .
Haide-de, mi-am zis, ziarul meu preferat a ajuns exact ce-a spus domnul doctor în teologie: ”porta-vocea serviciilor secrete din țările vecine care nu au iubit niciodată România”. O ” asociație de inspirație ortodoxo-dughinistă și LGBTI-istă.” Ce mai la deal, la vale, ”niște antieuropeni convinși și adepți ai internaționalelor socialiste din Est și din Vest.”
Mărturisesc, m-am cutremurat! Iată, mi-am zis, cu ce ziar colaborez eu!! Prin urmare, simt nevoia să rog insistent, să avertizez, să dau semnale puternice conducerii acestui ziar să nu mai dea știri care pătează bunul renume al Bisericii Ortodoxe! Despre celelalte Biserici se pot da. E chiar preferabil.
Apoi, de unde știm noi că acel preot chiar a fost prins băut, poate această știre este un ”fake news”, așa cum bine suntem avertizați de același teolog. Ori ziaristul care a dat știrea este catolic sau protestant, ori agentul de poliție care (cu siguranță) a înlocuit proba este ungur sau rus și nu s-a împăcat niciodată cu Marea Unire. Ceva - ceva este dubios aici, deoarece clerul nostru ortodox nu este format din oameni supuși greșelii, ci numai îngeri fără pată născuți printre noi, neamul ales.
Dar hai să fim puțin serioși! Dacă în locul ”Bisericii Ortodoxe Române” ar apărea ”Partidul Comunist Român”, dacă articolul ar fi citit de la un balcon, similitudinea cu ”agenturili străine” și ”întinarea idealurilor socialiste” m-ar duce cu gândul la...știți dumneavoastră cine!
Este a nu știu câta oară în istorie când o organizație, o instituție, un stat, un partid folosește pretextul ”străinului” pentru a-și justifica insuccesele, politica, economia fragilă, deviația de la democrație, eșecurile, sincopele.
Nu vreau deloc să dau apă la moară celor care CHIAR urăsc BOR, dar ce este fals sau minciună inoculată de forțe obscure în următoarele?
1. Cazul episcopului de la Huși, și nu vorbesc de filmulețele cu sex, ci de lupta fraticidă pentru funcții, cu șantaje și mite recunoscută ca atare de biserică;
2. Preotul Pomohaci, pe care l-am văzut chiar eu cântând pe bani la sărbători câmpenești ( impozitați?), venind la paranghelii exact ca maneliștii de soi.Nici nu mai menționez acuzația de pedofilie;
3. Atitudinea umilă din timpul comunismului, cu acceptarea dărâmării de biserici;
4. Moartea tinerei de la Tanacu.
Mă opresc aici, la cele mai cunoscute, pentru că mai sunt destule altele, nu înainte de a mai puncta un lucru. Da, așa cum insistă domnul doctor teolog, Biserica a fost și este unul dintre lianții poporului român, dar să nu uităm că a avut și momente în care identitatea românească și-o cam pierduse, mai ales înainte de mult hulita secularizare a averilor mănăstirești făcută de A.I. Cuza, când mari părți din suprafața arabilă a țării aparțineau mănăstirilor românești aflate sub influență preponderent greacă. Aceste proprietăți generau anual venituri de imense, bani care luau calea străinătății și pe care călugării greci instalați în mănăstiri îi cheltuiau fără să dea socoteală autorităților și fără să aducă un folos real românilor.
Ce vreau să zic...Biserica este o instituție omenească până la urmă, așa că există și aici păcate... omenești. În loc să le spui credincioșilor, ca în celebra amenințare, că ”cine este orb, surd și tace, trăiește o mie de ani în pace” sau să descoperi, ca unele partide politice, guverne, că țărișoara este amenințată de forțe străine malefice, în loc să ridici ziduri și să provoci teamă, ar trebui să asumi ce e de asumat, așa cum fac și alte Biserici și să mergi cu inima deschisă mai departe, purificat. La urma urmei, Biserica este Casa lui Dumnezeu, nu Dumnezeu! O casă poate să fie câteodată neîngrijită pe la colțuri, nu-i un capăt de lume: vezi mizeria, o îndepărtezi și trăiești în curățenie mai departe, nu o bagi sub covor și nici nu bagi pumnul în gură celor care-au văzut-o! Oricum, nici nu mai poți în vremurile astea...
Altă avertizare a doctorului în teologie care m-a pus pe gânduri este că dacă ”dai” în ierarhi, ”dai” în Biserică! Adică în Popor și, mai rău, probabil direct în Dumnezeu...
Ca pe vremuri: dacă ”dai” în vreun ștab de partid, dai în Partid, adică în Statul Român!
În primul rând este datoria preoților să fie fără cusur și pată ca să nu ”dea” nimeni în ei și în al doilea rând cred că enoriașii au destul discernământ să știe că trebuie să facă ce zice popa și nu ce face popa...
Dacă eu văd că un medic operează, de exemplu, beat și avertizez pacienții, înseamnă că ”dau” în Casta Medicilor?! Că ar trebui inchise spitalele?! De ce doctorii de suflete ar trebui să fie mai presus decât ceilalți doctori și, prin extensie, decât toți ceilalți?! Exclusivismul ăsta nu face bine la vanitate... și parcă asta era un păcat, nu?
Și, domnule doctor în teologie, cum vine asta: ”Cine lovește în Biserică, nu atinge numai ierarhia, ci zdrobește obrazul fiecăruia dintre noi.”? Pe bune? Dar cine stabilește OBIECTIV ce este o lovitură în Biserică? Articolul meu este o lovitură? În cazul în care se stabilește că este, cei cărora (adică toți ceilalți) le zdrobesc obrazul, îl vor întoarce și pe celălalt sau vor prefera ei, plini de justificată mânie față de un profanator ca mine, vândut intereselor străine, să mă zdrobească la propriu pe mine?
Citiți și:Biserica, țintă pentru destabilizarea României;
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
