Aceasta e părerea mea: Ura și dezbinarea sunt păcate mari
MOTTO: „Răutatea începe acolo unde se sfârșește omenia.” (Victor Hugo)
„Dușmănia este ura care așteaptă prilej de răzbunare.” (Cicero)
Ne aflăm la începutul săptămânii mari, când Iisus Hristos a murit și apoi a reînviat pentru iertarea păcatelor noastre. Ce facem noi acum? Păcătuim și mai mult, pentru că ura și dezbinarea sunt păcate foare mari. Biblia ne avertizează că la a doua venire, Mântuitorul va judeca oamenii după faptele lor. „Cât despre laşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, desfrânaţi, vrăjitori, închinători la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în lacul care arde cu foc şi pucioasă, adică moartea a doua” (Apocalipsa 21:8). Am oferit această introduce rereligioasă, știind foarte clar că dictonul „Nihil sine Deo” este călăuzitorul tuturor pașilor noștri pe Pământ.
Cu toții observăm că îndepărtarea de cele sfinte și intrarea în mrejele diavolului se accentuează de la un an la altul, iar dominanta răului o constituie dorința necontrolată de îmbogățire, indiferent de metodele utilizate. Mulți dintre noi uităm că atunci când vom pleca din această lume materială nu vom putea lua nimic cu noi, iar ce am agonisit prin jaf și nedreptate se va spulbera într-o clipită pentru că cel ce beneficiază de averi fără muncă va risipi totul fără să-și dea seama ce face. Avem destule exemple în țara noastră care demonstrează acest lucru, oameni care și-au pierdut cumpătul ca mai apoi să-și piardă și libertatea.
Mă uit cu uimire și tristețe cum unii semeni de-ai noștri se duc în politică cu intenții ascunse de îmbogățire, chiar dacă se afișează în fața poporului ca „tribuni ai dreptății și schimbării în bine”. Și acest cameleonism este tot un păcat pentru că Dumnezeu ne sfătuiește „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău”. Dacă oamenii de rând arată smerenie și frică de Dumnezeu, politicienii, cei care spun că sunt în slujba poporului, uită nu numai de cele sfinte, ci și de bun simț, bună creștere, demnitate, moralitate și multe altele stipulate în jurământul de credință dat cu mâna pe Biblie. Pentru mulți dintre ei, acest jurământ este privit ca o formalitate, fără alte conotații religioase sau de moralitate, fiind tratat ca o simplă rutină legală și constituțională.
Recentele evenimente petrecute în Guvern probează o crasă lipsă de responsabilitate politică a unora, în care o parte dintre alegători și-a pus speranța că vor îndrepta lucrurile care nu funcționează. A trecut o jumătate de an și în loc să vedem fapte și schimbări în bine, asistăm la certuri pe funcții sau cum spun unii la „păstrarea ciolanului cu mai multă carne”. Mai gravă este incompetența lor în raport cu cerințele posturilor pe care au fost numiți. Nu ar fi nici o problemă dacă nepriceperea și orgoliile lor nu s-ar răsfrânge asupra noastră, a poporului, asupra viitorului acestei țări. România a reușit să obțină de la UE treizeci de miliarde euro pentru Programul Național de Redresare și Reziliență, PNRR, iar acum există riscul de a pierde banii pentru că proiectele depuse nu sunt bine făcute, iar termenul limită este foarte aproape. Ei trebuie să știe că țara nu e numai a lor, așadar, o colaborare a tuturor forțelor politice, ONG-uri, etc, se impune de urgență, pentru că e vorba de interesul national și nu de cel propriu. Într-o imagine dată pe un post tv., se vede cum Planul Germaniei de câteva pagini a fost aprobat, iar cel al României, de 5-6 ori mai stufos, a fost respins pentru a i se aduce modificările necesare. Aceasta nu e oare incompetență? Toate aceste bâlbe și orgolii nejustificate nu se răsfrâng negativ asupra viitorului țării? Cum să pierdem aceste mari oportunități?
Închei prin a le transmite tuturor celor care s-au dus pe funcții politice ca să ne hotărască nouă soarta, că în viață „nu totul se poate vinde și nu totul se poate cumpăra”, iar citatul următor vine să ne dea o rază de speranță, măcar acum în preajma Sfintelor Sărbători de Paști.
Ionel Pârlea
Profesorul Ionel Pârlea este colaborator al Ziarului de Vrancea
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
