Aceasta e părerea mea: Traiectoria socială
Omenirea a trăit evenimente cruciale, s-a dezvoltat parcurgând în timp transformări, nu întotdeauna în bine, extrapolând timpul ne referim la epoca primitivă, în care se împărțea tot avutul dar în special alimentele; epoca sclavagistă a demarat cu clase sociale și cu exploatarea celor mulți, iar capitalismul a perfectat exploatarea pentru Măria Sa BANUL. Și teritoriul României de astăzi a trecut prin aceste faze. Emanciparea socială însă avea la bază o epocă ce se dorea benefică, însă promotorii acestei epoci nu au avut o pregătire adaptată noului sistem. Ne-am întors în capitalism. Orice câștig s-a bazat pe muncă mai mult sau mai puțin plătită. Am pășit spre libertate cu gândul și speranța spre bine. Democrația în stil românesc a bulversat societatea datorită dezastrului economic în care milioane de oameni și-au pierdut locul de muncă și orice mijloc de subzistență. Urmarea: emigrația, o castrofă națională după unii autori, a peste 5 milioane de oameni, forță de muncă calificată, medici, ingineri, economiști care au ales occidentul. Golul rămas este imens, dar tot atât de imensă este posibilitatea întoarcerii în țară a celor plecați. Au rămas sate goale, bătrâni care o duc greu, foarte greu, chiar și cei din mediul urban cu pensii de subzistență, inflație și putere de cumpărare scazută.
Să facem o comparație cu trecutul, în care mult hulitul comunism, spun unii, a fost o perioadă neagră, dar în cei 45 de ani, poporul român a făcut progrese economice de excepție, o infrastructură economică printre primele 10 țări din Europa, fapt ce a scos România din anonimatul economic, Canalul Dunarea Marea Neagră cea mai eficientă și rentabilă legătură cu mările și oceanele lumii, un câștig incontestabil pentru transporturi; independență energetică, prelucrarea materiei prime în țară și exportul ca produs finit, 1600 de unități productive, împărțite în toate teritoriile țării, iar patentele străine patronau efectele economice. Am avut 8 milioane de angajați si numai 5 milioane de asistați sociali. Agricultura beneficia de 4,5 mil de ha irigate, iar acum sunt doar 290.000 în zona Brăilei, semințe și port altoi de productivitate. Învățământul, de la grădiniță până la masterat, era gratuit, s-au construit 10 milioane de apartamente pentru tineri și cei fără locuință, la o chirie modică de maxim 100 lei lună. Făceam produse de tehnicitate înaltă șuruburi cu bile pentru industria aerospațială numai noi și Japonia, anvelope gigant pentru autobasculă 100-110 tone producea doar România, Japonia și SUA; Insitutul de Fizică Atomică Horia Hulubei; Pipera; Danubiana; IMGB; Republica; Semănatoarea; Electroputere Craiova, toate sunt cartea de vizită a trecutului pe care nu-l preamăresc, dar deplâng prezentul fără viitor.
După 30 de ani de democrație infestată de populisme, minciună și promisiuni neonorate, ne aflăm în fața unui paradox al speranței pe care o așteptăm: până când? Țara s-a umplut de funcții mănoase, trepăduși politici la fiecare colț de stradă, iar pe scaunele decizionale s-au cocoțat până mai ieri funcționărași la o anumită instituție, motiv pentru care nu te poți aștepta la rezultate de la indivizi cu pregătire aproximativă, dar și doctori cu diplome obținute prin plagiat.
Bogătașii și-au construit vile în țară și în străinătate cu peste 500 mp arie utilă, piscină, lac de pește propriu, iahturi și câini de pază labrador. La polul opus sărăcia este estimată la 35% din populație, cei cu salariul minim se îmbracă și se încalță de la second-hand. Iar partea de sus a bugetarilor de vârf cu salarii de 70.00-130.000 lei își permit să-și bea cafeaua la hotel Negreso din Nisa și la hotel Excelsior din Singapore. Trebuie să recunoaștem că traiectoria loviturii de tun nu și-a atins ținta. Cine e vinovatul? Trăgătorul, desigur! De altfel toate orânduirile s-au complăcut în afaceri profitabile prin munca celor mulți. Permanent ne plângem de bani, dar banii sunt în buzunarele bugetarilor, iar discriminarea privind salariile și pensiile a ajuns în starea unei inechități dure sociale.
Avem o resursă umană de calitate și o cantitate de inteligență și competență apreciată, mai avem încă resurse naturale, în afară de cele pe care le-am amanetat multinaționalelor. Avem tineri care vor să se întoarcă acasă, trebuie înlocuită această categorie de indivizi mediocri din panoplia funcțiilor decizionale în problemele majore ale țării. Să promovăm investițiile, factor decisiv în dezvoltare, busola care ne permite să navigăm în oceanul timpului. (Gheorghe Băeșu)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
