Aceasta e părerea mea: Examenul de Bacalureat
În învățământ, dar și în alte domenii, după o anumită perioadă de activitate se face un bilanț al realizărilor, dar se susține și un examen de calitate a muncii prestate, în care poți să-ți schimbi în bine sau în rău metodele de acțiune. Adolescenții merg spre mediul superior și academic, în vederea obținerii unei licențe care să ateste gradul de pregătire al generației de mâine. Bacalaureatul politicienilor, după 32 de ani de școală a vieții, s-a dovedit un fiasco total, fiindcă cei care au condus destinele țării nu au reușit la examen, trezindu-se propulsați în scaune decizionale (Napoleon Bonaparte a introdus pentru prima dată examenul de bacalaureat în școli).
Dacă aș fi profesorul de examen al politicienilor postdecembriști, nici unul dintre acești politicieni nu ar fi promovat, în schimb, acești indivizi, gargaragii de profesie, au infestat democrația cu populisme și adevăruri spuse pe jumătate, ca un reflux al activității lor în organizarea statală a țării. S-a început cu închiderea unităților de producție, milioane de oameni fără locuri de muncă, emigrație și comerț cu ființe umane, învățământul și teatrul s-au transformat în rău, au apărut licențiați la 55 de ani, doctori marca plagiat, țara s-a umplut de funcții mănoase, consumând încet și sigur toate resursele țării. Avem doctori și generali mai mulți decât SUA, securiști mai mulți decât Franța, polițiști mai mulți decât Germania, avem 471 parlamentari la 15 mil. de locuitori, Franța are 436 la 64,3 mil de locuitori, Olanda are 225 parlamentari la 17,4 mil locuitori și SUA are 535 parlamanetari încă din 1776, raportat la 334 mil. locuitori. Și ca o bomboană pe colivă a apărut supercorupția și superbirocrația care sufocă timpul pierdut al cetățeanului. Au apărut peste noapte bogații, și nu puțini, care prin rapiditatea acumulării de avere nu au echivalent în Europa. S-au distrus 4,5 mil ha de irigații, care acum ne-ar fi salvat de eventualele rigori a lipsei de mâncare, s-au distrus pădurile, niciun domeniu nu a rămas fără modificări negative. Acesta este rodul putred al muncii politicienilor postdecembriști care au devenit terminatorul României moderne. Mai mult rău nici că se poate, drumul către iad este asfaltat deja! Și nu se opresc aici! Evenimentele destabilizatoare au apărut datorită invaziei în Ucraina, cu valențe serioase în organizarea și resetarea geopolitică și ecopolitică a lumii. Au trecut 77 de ani de pace, de dezvoltare și o galopantă înarmare, motivație pentru scindarea lumii. Să apară, oare, un nou Război Rece? Poate ar fi de preferat, decât o confruntare nucleară. Așa cum spuneam, și România trece prin furcile caudine al acestei nefaste invazii, completând starea de nesiguranță a țării prin managementul defectuos la nivel de țară. Acum, guvernanții noștri vin cu o bombă, nu prea întârziată, de mărire a impozitelor și taxelor, a utilităților, serviciilor, alimentelor. Toate s-au scumpit, cap de afiș fiind gazele. Inflația domină mapamondul. Spre deosebire de alte țări, în România, nu trebuia să apară acest fenomen pentru că acum avem gazul nostru. Cât privește siguranța alimentară deocamdată nu ne putem plânge și, ca un paradox, exportăm grâu și scumpim pâinea. Necazurile nu se opresc aici. Guvernanții noștri au găsit cea mai neadcvată soluție de a completa bugetul țării, împovorând poporul cu aceste facturi, taxe și impozite. După toate aceste griji, generate de conjunctură, poporul român suferă sincope și derapaje politice nemaiîntâlnite și, culmea, ne lăudăm și cu creștere economică de 5,35% în 2021 și 5% până în trimestrul II al anului 2022. Care este efectul acestei plusvalori?! Conform legii valorilor și a normativelor internaționale, salariile și pensiile trebuie aliniate cu inflația, până acum nici vorbă de așa ceva.
Vă sugerez, maeștrii ai guvernării, câteva soluții, care ar permite o viață mai ușoară pentru români. România este campioana cheltuielilor neproductive. Ce trebuie făcut pentru aceasta?
Eliminarea imediată și definitivă a pensiilor speciale acordate ilegal indivizilor fără merite personale. Concomitent cu această măsură este și efectuarea unei analize postcalculate a salarizării, cu precădere a bugetarilor. Justiția noastră, campioană a salariilor exorbitante, și-a făcut singură salariile și pensiile, ajungându-se la sume astronomice. Cel mai mic salariu este de 30.000 lunar, iar cel mai mare peste 200.000 venit lunar comparativ cu cei care produc bunuri de larg consum și export, cu salariul minim pe economie 2500 lei impozabil și cel mai mare salariu în sectorul productiv între 6000-8000 lei lunar. Ceea ce este mai grav, anomaliile parlamentului sunt girate de constituționalitate. Numai justiția română consideră votul poporului suveran cu caracter consultativ. Poporul este făcut pentru justiție și nu invers. Dacă justiția are nevoie de salarii mari, să și le scoată singură, practicând taxe pentru efectul judecătoresc, condiții care ar permite estomparea litigiilor prin amiabilitate.
Avem 26 de ministere, din care 12 sunt înființate pentru activiști de partid, cu scheme sufocante, bine plătite. Șiați câte tone de hârtie consumă ministerele noastre anual? 1000 de tone, gestionând cea mai veritabilă birocrație care a existat vreodată, primăriile comunale, orășenești, municipale, consiliile județene sunt supraponderal echipate cu personal.
Cât privește consilierii locali, cca 30.000 primesc o indemnizație medie de 2000 lunar neimpozabili, pentru 3-4 ore participare la ședințe. Îmi spune, cineva, care este rolul prefecturilor de județe, atât timp cât orice rezolvare de litigiu își capătă valabilitate prin hotărâre judecătorească? Nu credeți, domnilor guvernanți, că prin analiza pertinentă și obligatorie de stopare a dezmățului salarial din România, ați adăuga surse pentru venitul național și pentru investiții? Și dacă adăugăm și veniturile din creștere economică, sigur va echivala cu acoperirea cheltuielilor generate de factori imprevizibili. Există un dar mare, acela care preocupă solidaritatea de gașcă cu venituri neînchipuite, completând interesele personale. De pildă, un parlamentar englez primește 60.000 lire sterline anual, iar salariul mediu este de 40.000 lire anual, aceasta înseamnă un comportament de decență și respect pentru cei care muncesc, pentru respectul față de muncă și nu în ultimul rând al solidarității umane care, acum, la noi nu există.
Și mai avem o problemă, infracțiunea este în continuă creștere. Lipsa de locuri de muncă determină tinerii și producătorii de bunuri din România să plece în cele 4 puncte cardinale. România este deficitară în forță de muncă, politicienii noștri în loc să se gândească la dezvoltarea țării, sunt preocupați de paleative și acțiuni fără importanță și conținut. Emisiunile noastre TV sunt invadate de indivizi agramaticali și-și permit să dea indicații dintre cele mai neverosimile în luarea deciziilor. Ne lipsește viziunea dezvoltării, ne lipsește priceperea modului de ridicare a nivelului de trai a cetățenilor, însă nivelul lor de trai a atins apogeul.
Și tot ca o curiozitate negativă, a superstarurilor guvernării, a legilor noastre care trebuie urgent schimbate și adaptate la prezent. Bunăoară, hoții sunt privați de libertate 2-3 ani și, după satisfacerea privațiunii, rămân cu averile intacte, averi care sunt obținute prin fraudă și fals, în mod normal costul acumulării trebuie sa fie egal cu veniturile legale și plauzibile. Nu acesta ar fi un calcul sustenabil privind averile celor suspuși. După Tacitus „țara cu cele mai multe legi este cea mai coruptă, începând cu vârful societății”. Cât privește profesionalismul funcției pe care o deținem, responsabilii managementului problemelor majore ale țării, este subiectul cheie și examenul serios al activității politicienilor.
Democrația, pe care am dorit-o, s-a transformat într-un coșmar, speranța că cei plecați se vor întoarce acasă este o iluzie, speranța că o vom duce mai bine este o fantezie, speranța că vom fi în siguranță este o utopie, speranța că vom deveni competitivi, mai credibili, așa cum am fost altă dată (cine are încredere într-un stat dator vândut?) și că vom fi stăpâni pe destinele noastre este o poezie. Priviți în urmă cu 32 de ani și veți constata un prezent fără viitor, iar viitorul o incertitudine și drama României nu se oprește aici.
Cât de nesimțit poți să fii, ca să împovărezi un popor, pentru a plăti zecile de mii de privilegiați? Cât de prost poți să fii, să nu te ducă mintea că din puținul care-l ai trebuie să mulțumești toți copiii (așa cum ar face un părinte adevărat)? Unde vă este șarmul promisiunilor făcute?! Unde vă este onoarea și caracterul cuvântului dat? Unde vă este responsabilitatea față de popor, care vă plătește regește, unde vă este patriotismul portdrapelul dragostei de țară, unde vă este cinstea și onestitatea, parafrazată de rezultatul muncii voastre și, în sfârșit, unde vă este actul de justiție cu care este înnobilat orice individ care se pretinde coautor al demnității umane, cât de nepăsător poți să fii, politician cu funcții, când se instalează copios sărăcia în țara ta? Concluzia este una simplă: ați intrat în politică fără bacalaureat și fără examen de admitere!
(Gheorghe Băeșu)
