Acesta e părerea mea | Culmea impertinenței
Ospitalitatea românească a fost deseori călcată în picioare de iredentiștii maghiari, care se cred ALFA și OMEGA ai acestor vremuri.
Apogeul pretențiilor s-a manifestat recent la Tușnad, unde Viktor Orban s-a dezlănțuit în aberații și ofense față de România. Obsesia Ardealului l-a îmbolnăvit pe acest om, fără perspective de vindecare.
În opinia lui, ungurii sunt o rasă pură, care îndeamnă la respect și nu în ultimul rând un teritoriu propriu unguresc în toate țările în care se regăsesc aceștia, Cehia, Slovacia, Serbia și România. Țările respective nu le-au acordat atenție și aceștia sunt obligați să respecte legea.
Cât privește Transilvania, îi reamintim cetățeanului Orban că strămoșii noștrii, geto-dacii sunt atestați documentar pe acest pământ din anul 43 î.e.n. sub conducerea Regelui Burebista. Geto-dacii sunt o ramură nordică a triburilor trace cu aceleași datini, obiceiuri, limbă și religie, așa cum arată istoricul grec STRABO. Dacia, în sensul de vatră permanentă a poporului daco-get, corespunde în linii mari cu actualul teritoriu al României. Perimetrul adiacent ocupat de daco-geți este spre vest și nord-vest până la Dunăre, până în Slovacia de astăzi, spre sud până la Balcani, spre est până la gura râului Bug.
Emiterea de monedă daco-getă a fost un adevăr al dezvoltării economice prin prelucrarea fierului, bronzului și aurului. Părintele istoriei, Herodot, în sec. V î.e.n. stipulează, în scrierile lui, vitejia cu care au fost stăvilite armatele lui Darius, ce mergeau spre Grecia, spunând că geto-dacii sunt „cei mai viteji și mai cinstiți dintre traci”.
La granițele Daciei au apărut romanii, astfel că în anul 46 e.n. teritoriul actual al Dobrogei a fost anexat provinciei romane Moesia. Conflictul dintre daci și romani a înregistrat un nou episod în anii 81-96 e.n și a dat câștig de cauza Împăratului Domițian, care a câștigat războiul, dar a pierdut negocierile de pace. În anul 96 e.n. Traian devine Împăratul Imperiului Roman și plănuiește să cucerească întreaga Dacie și pornește personal cu armata în anii 101-102 e.n. Ajunge până la Sarmisegetuza, viitorul oraș Ulpia Traiana din actuală țară a Hațegului. Împăratul Traian l-a însărcinat pe Apollodor din Damasc să construiască un pod de piatră peste Dunăre, în actuala zonă a Drobetei Turnu Severin, astfel ca legiunile romane să poată trece mai ușor Dunărea. Luptele au continuat și Dacia a fost cucerită în anul 106 e.n., astfel că Decebal, conducătorul dacilor a preferat moartea, pentru a nu cădea prizonier în mâinile romanilor.
Romanii nu au reușit să cucerească Dacia în întregime, astfel au apărut zone în care trăiau dacii liberi. În teritoriile ocupate, civilizația romană i-a transformat pe daci în constructori de drumuri, case, temple. Romanii rămași în Dacia au fost asimilați de băștinași, construind împreună orașe, centre meșteșugăreșți, dezvoltând mineritul. Dacia, sub conducerea lui Traian, în anii 106-117 e.n. cuprindea Transilvania, Banatul și vestul Olteniei. Dacia sub conducerea împăratului Adrian în anii 117-138 e.n. a stabilit capitală la Ulpia Traiana Sarmisegetuza. Ultima reorganizare a Daciei, în cadrul Imperiului Roman s-a realizat sub domnia împăratului Marcus Aurelius în anii 168-169 e.n.
S-au creat bazele formării unui stat puternic și dezvoltat, cu o populație autohtonă avansată pe toate palierele. Dacia romană s-a dezvoltat sub împăratul Septimius Severus, continuând cu același ritm de dezvoltare, chiar și sub domnia Severus Alexander. S-a dezvoltat agricultura, creșterea vitelor, activitățile meșteșugărești.
După retragerea romanilor, în anii 176-180 e.n. pentru Dacia au apărut vremuri grele, datorită năvălirii goților și a altor popoare migratoare. Goții, fiind popor de neam germanic, i-au obligat pe daci să plătească tribut. Continuitatea dacilor pe teritorul Daciei este confirmată de izvoare arheologice locale, de culturile existente pe întreg teritoriul fostei Dacii precum și de înscrisuri istorice, începând cu secolul III până în secolul XIII, odată cu întemeierea Țării Românești sub conducerea lui Basarab I.
Hunii, popor de neam turanic, i-au învins pe goți în anul 376 e.n, după care s-au extins și s-au stabilit în Câmpia Panonică, de unde au organizat numeroase expediții de jefuire în Europa, ca un popor migrator autentic ce erau, fără a aduce un aport la dezvoltarea economică și culturală a regiunii, puterea lor era exclusiv militară, se credeau invincibili.
În anul 955 au suferit o mare înfrângere în lupta în fața lui OTTO CEL MARE care a strivit hoardele maghiare, a marcat granițele imperiului și a pus bazele Austriei de astăzi. În sec. X sub regele GEZA AL II-lea al Ungariei, Trasilvania a căpătat formă de voivodat cuprinzând Țara Hațegului, podișul Transilvaniei, Țara Făgărașului, Țara Oașului, Țara Năsăudului și Țara Maramureșului. În sec.XII au fost aduși secuii și sașii pentru apărarea granițelor regatului ungar, din rațiuni economice și militare, în timpul regelui GEZA al Ungariei.
În sec. XIII voievodatul Trasilvaniei profitând de tulburările din Ungaria își sporește și mai mult autonomia, condiție ce îi îndemna pe unguri să pornească un război de pedepsire a nesupunerilor Transilvaniei față de Ungaria. Voievod al Transilvaniei, în această perioadă, a fost Iancu de Hunedoara, care a fost ales de Dieta Ungariei ca guvernator al Ungariei. În anul 1446 Iancu de Hunedoara a atacat garnizoanele turceșți, care au fost învinse la Belgrad, scăpând Ungaria de pericolul de a fi transformată în pașalâc turcesc. Iancu de Hunedoara a murit în anul 1456 de ciumă. Transilvania a fost ocupată de turci, cu obligația plății unui tribut față de Înalta Poartă, având dreptul la conducere autonomă, care s-a păstrat și pe timpul Imperiului habzburgic.
Dietele Austro-Ungariei în anii 1541-1542 au permis alegerea de conducători autohtoni peste toată Transilvania, primul fiind Gabriel Bethlen. Acesta nu a reușit o organizare militară de excepție. Astfel, că regii unguri au trecut la expediții de pedepsire pentru nesupunere a transilvănenilor. În anul 1781, într-o perioadă a reformelor, Împăratul Iosip al II-lea a emis edictul de toleranță și conducere proprie a tuturor confesiunilor. S-a reorganizat administrația principatului Transilvania, concomitent cu dezvoltarea economică și culturală a acestuia.
Datele istorice nu se opresc aici. Adunarea populară de la Blaj din 3-5 Mai 1848 este primul semnal al românilor din Ardeal, care își doreau să se unesca cu țară-mamă. La 13 noiembrie 1918 este convocată Marea Adunare Națională de la Blaj pentru data de 01 Decembrie 1918. Pe Câmpia de la Blaj au participat 1228 de deputați și peste 100.000 de țărani și muncitori, care într-un glas au strigat „noi vrem să ne unim cu țara”’.
Participarea României în primul Război Mondial a culminat cu Tratatul de la TRIANON în 4 iunie 1920, semnatare find 27 de țări inclusiv Ungaria, Tratatul stipula clar faptul că Transilvania devenea provincie românescă „iremedial și irevocabil, pentru totdeauna“.
Deși Ungaria a semnat TRATATUL de la TRIANON, a contestat pe la diverse instituții de arbitraj internațional, inclusiv la Conferința de pace de la PARIS din 1919. Însă la acea Conferință România a fost reprezentată de „diamantul” diplomației românești, Nicolae Titulescu, el a adus argumente incontestabile privind apartenența Transilvaniei la România. Evident Ungaria s-a prezentat ca și la TRIANON cu documente insuficient de convingătoare, ceea ce a dus la un eșec zdrobitor asupra pretențiilor ungurești, deoarece nu au reușit să treacă peste adevărul istoric.
Foștii și actualii conducători ai Ungariei se amăgesc, insultând, denigrând și defăimând statul român, considerând TRATATUL DE LA TRIANON că nemaifiind de actualitate, depășit de vreme și îl contestă cu orice ocazie. Paradoxal este faptul că politicienii UDMR fac parte din acest arsenal rușinos, dirijat de VIKTOR ORBAN, și cântă în aceeași orchestră a falsității și a pretențiilor nefondate.
Au trecut deja 102 ani de la semnarea Tratatului de la TRIANON și Ungaria și-a ales alt drum, pompând în România milioane de EURO pentru fermierii unguri, construirea unei facultăți la Târgu Mureș, pentru cultură și sport, considerând că în felul acesta își demonstrează puterea, îndemnând populația maghiară din România să solicite noi pretenții și drepturi.
A se înțelege că nici un stat, care are o minoritate ungară pe teritoriul său, nu a acordat atât de multe drepturi acestei minorități ca România, rezultatul fiind în continuare nemulțumirea nejustificată și pretențiile ungurilor față de statul român. Însăși presă maghiară din România este dirijată de Budapesta, cu aceleași caracteristici insultătoare la adresa României. Acest lucru se datorează lipsei de hotărâre și de replică a statului român, unul din exemplele cele mai grăitoare fiind la Odorheiul Secuiesc, unde la deschiderea unei festivități s-a cântat imnul Ungariei. Aceasta împreună cu evenimentele de la Tușnad a demonstrat adevărata atitudine a Ungariei față de România.
Toate au un început, dar cu hotărâre și voință, toate se pot corecta, așteptăm fapte din partea conducătorilor României!
Acestea sunt date istorice prezentate și la Trianon, puse la dispoziția comisiei de arbitraj care atestă adevărata istorie a TRANSILVANIEI. Dar cel mai grav lucru este faptul că politicienii români nu se fac prezenți în combaterea acestor activități, care defăimează România și poporul român.
De remarcat faptul că politicienii maghiari din România se cred superiori, cu pretenții exagerate, de unde tragem concluzia că acești oameni, un nucleu numeric scăzut și cu argumente false, lipsite de conținut și relevanță, nu se vor opri în a solicita noi și noi drepturi exagerate și nejustificate pentru minoritatea maghiară.
Unitățile abilitate din România, cu privire la respectarea suveranității României și amestecul în treburile ei interne, trebuie să stopeze acest glas gălăgios al lui Viktor Orban și al altora, care vin să infesteze relațiile dintre români și unguri, pe teritoriul României.
Se impune o reconsiderare a politicienilor UDMR, aroganți și lipsiți de bun simț. De fiecare dată acești politicieni au trecut în tabăra câștigătoare, dovedind că nu au o strategie proprie și un program de participare la guvernare viabil, urmărind doar obținerea unor avantaje pentru minoritatea maghiară. Nu au contribuit cu nimic la dezvoltarea României! Dacă, prin absurd, Ungaria ar ataca România, acești politicieni UDMR ar lupta alături de tabăra adversă României.
Mesaj pentru politicienii maghiari: „Prea v-ați arătat arama, sfâșiind această țară, prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară, prea v-ați bătut joc de limba, de străbuni și obicei, ca să nu s-arate-odată că sunteți niște mișei!” (M. Eminescu)
Mesaj pentru politicienii români: „Și acum priviți cu spaimă față noastră sceptică și rece, vă mirați cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece, când vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă, numai banul îl urmează și câștigul fără muncă!” (M. Eminescu)
Așa se petrec evenimentele, foste și actuale, istoria se repetă, dar nu iartă!
(Gheorghe Băeșu)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
