Ginduri zbuciumate
Pe cind soarele urca la deal,
Prin desisul codrilor silhui
Eu mergeam la via batrineasca,
Via noastra de la Suhului.
Strugurii erau scaldati in roua
Si aveau sclipire de rubin,
Culegeam cu miinile-amindoua
Aromiri de musturi si de vin.
Locurile sint acum golase
Cinta vintu-n strune de ciulin
Nu mai zboara mierlele voioase,
Nu mai simti aromele de vin.
Cimpul e paraginit. Si satul.
Case fara garduri si pustii!...
...Mama-ti scrie despre batrinete...
Vii pe-acasa?... sau tu nu mai vii.
Pling a jale, plinge si padurea
Fiii nu mai vin pe la batrini
Au plecat in lume, pe aiurea...
Urla ciinii a pustiu la stini.
Toate cele sint ingreuiate
Saracia domina in sat.
Vin comisii, ne tot muta hatul
...Dar pamintul altora l-au dat.
Nu mai este chip de judecata
Juzii sint corupti si fara har
Lacomia li-i dintr-o bucata
Si hotia n-are azi hotar.
Nici printre vetre nu mai sade spuza
Hornu-i afumat si dezgolit...
O veni vreunul precum Cuza
Sa-l ajute pe dezmostenit?
Anii trec c-asa e mersul vremii,
Nu-i ocirmuirea in puteri,
Multi sint azi in pragul disperarii,
Altii fura tara, fac averi.
Sta minciuna sus la Bucuresti...
Toti se cearta si se hartuiesc
...De-as fi Tepes, Doamne, mult as vrea,
In paduri de tepi sa-i protapesc!
Hristache Lungu
Focsani