Gînduri de la suflet la suflet
Mă privesc în oglindă şi-mi spun „La mulţi ani!”. Nu vă grăbiţi să trageţi concluzii. Nu sufăr de narcisism. Cea din oglindă care-mi face această urare (reciprocă, de altfel) e sora mea geamănă, Margareta. Sau, nu e? „Oglinda” care-mi spune LA MULŢI ANI e revista literară, sînt colaboratorii ei – gaşca literară – cum am numit-o azi, în zi de Sfîntul Gheorghe. Nimic mai emoţionant ca mentorul spiritual să te onoreze tocmai de ziua lui, cedîndu-ţi locul, fiind în acelaşi timp o gazdă primitoare pentru oaspeţii comuni ai serii. Proiectul sărbătoririi scriitorilor vrînceni şi-a continuat traseul, azi urmînd cei născuţi în luna aprilie. S-a întîmplat să fiu sărbătorită în această zi de Sf.Gheorghe - ziua scriitorul Gheorghe Andrei Neagu. Şi, dacă aşa s-a întîmplat… Nu voi reproduce cuvintele de laudă prin care Gheorghe Andrei Neagu a creionat portretul meu de scriitor şi colaborator. De cronicar al cenaclului. Nici cele ale colegilor care au tuşat portretul. N-ar da bine… Nici măcar minunatele cuvinte ale Virginiei Bogdan care a şi citit un fragment dintr-o proză de-a mea. Nici minunatele vorbe adresate de poeta Ştefania Oproescu în numele prieteniei; nici măcar versurile Constanţei Cornilă dedicate aceluiaşi nobil sentiment, prietenia - ori despre epigrama lui Ionel Mony Constantin, pe care nu o voi consemna aici. E greu să-mi reconstruiesc portretul, evitînd nuanţele, tonurile, liniile ferme sau tandre. Ar depăşi graniţele bunului simţ. Mă voi referi, voi sublinia numai gestul (?!)…de culise(şi de preţuire) al lordului Ioan Dumitru Denciu, gest care m-a aliniat în rîndul distinselor doamne, cum ar fi zis regretatul Florin Paraschiv dacă ar fi fost de faţă. Profesoara Virginia Bogdan a ţinut să-mi sublinieze talentul poetic, amintind în acest sens una din poeziile cuprinse în vol.”Memoria sugativei”. Iată, o menţionez mai jos,dedicînd-o colegilor mei, prietenilor mei, tuturor acelora care vor citi această pagină: „În apa Iordanului şi-a revărsat/ Dumnezeu lacrimile/ Înainte de a-şi trimite fiul pe pământ/ Şi aşa l-a botezat în/ Cioburi de viaţă/ Sfinţite de ochi/ În drumul său spre mormînt/ Lacrime…/ Ochiuri de apă sfîntă/ Ochi-de-apă-vie/E numele tău, poezie/ Botezată-n cuvînt/ Revărsat de Om sfînt/ pe pămînt/ Te cuvînt, poezie/ Şi te cânt/Apă-vie./”
Mă privesc în Oglinda…şi vă mulţumesc!
Mariana Vicky Vârtosu
