Asta e părerea mea!
Uneori, oricît ai căuta un titlu, cu voie sau fără voie ajungi în fondul imagistic al unor gînditori de aiurea,chemaţi să toarne zbaterea omenirii in sintagme sintetice şi inspirate greu de egalat.
Alegerea mea nu este deloc întîmplătoare, metafora-titlu acoperind generos două planuri: decăderea unei societăţi aflate in permanentă vrajbă şi sărăcirea autohtonilor majoritari prin invazia imigranţilor lacomi, nişte neica nimeni în ţările lor.
Ca şi Ethan, eroul lui John Steinbeck, mulţi români sînt cuprinşi de sentimentul disperării, al ratării, încercînd să se lupte cu morile de vînt pentru bunăstarea familiei, amăgindu-se că-şi vor putea păstra barem demnitatea.
Întotdeauna vremurile grele au dat pe faţă arama unora sau a altora. De cîteva săptămîni de cînd ne-a acoperit zăpada lui Dumnezeu sîntem mai irascibili, mai egoişti, mai ciolănari, mai puşi pe dat din coate.
Cu fiecare zi realizăm că ceva se întîmplă cu noi, cu acest popor –miracol, care stagnează doar datorită vrajbei care se cuibăreşte în suflete şi creiere. Românii se ceartă între ei de cîte ori au prilejul. Şoferii urlă cînd sînt opriţi de poliţişti, fiind rugaţi să aştepte îmbunătăţirea vremii şi deschiderea drumurilor, pietonii lipsiţi de trotuare sînt apostrofaţi că încurcă traficul, autorităţile se jignesc, folosind uneori limbaj suburban s.a.
Puterea se ia la trîntă cu Opoziţia, fiecare pregătindu-şi armele pentru alegeri. Dacă adăugam la aceste “neînsemnate”dispute cotidiene minciuna, furtişagul şi şmecheria, obţinem un virtual portret-robot al societaţii in care ne purtăm paşii.
Prea mult se minte in această ”sărmană ţară bogată”! Toţi ne iau de proşti, sperînd că am ramas naivi şi ingurgităm cuminţi gogoriţele. N-om fi noi greci să ieşim cu zecile de mii în stradă, dar nici preşul celor ajunşi vremelnic la butoane!
De sus in jos urechile ne sînt bombardate cu informaţii de doi bani: că e cod galben, că e portocaliu, că s-ar putea să fi fost roşu, că nu e niciun cod! E de neconceput ca “talpa” ţarii să nu distingă culorile şi nuanţele. Una e portocaliu obişnuit şi alta e portocaliu-portocaliu! Parcă-i văd pe bieţii primari, ai Puterii şi ai Opoziţiei, convocaţi la o teleconferinţă de mai marele de la interne pentru instruire pe procedura de coduri, atrăgîndu-li-se atenţia să aibă în fată un bloc de desen A4 şi acuarele pentru a prinde corect intensitatea culorilor cu pricina.
Atîtea vorbe goale i se turuie omului de rînd, încît din cauza copacilor nu vede padurea. Uităm de adevăraţii eroi ai acestor zile: oameni care-şi deszăpezesc propriul tren, ziarişti care salveaza copii din nămeţi, pompieri, jandarmi, medici şi, nu în ultimul rînd, oameni care-şi pun o parte din avere in slujba comunităţii.
Vrajba iernii noastre ne cufundă în cerşitorit. Prea multe mîini întinse la pomană! Prea multe gospodării cu oameni nechibzuiţi, care se plîng că nu au cum sa ajungă la lemne, la furaje pentru animale etc.
Pe cei din iarna lui 1954 cine-i ajuta?Se ajutau singuri! Funcţiona instituţia goarnei comunale, care chema satul la primărie.Gospodarii se adunau, stăteau de vorbă şi stabileau cine face pîrtie cu plugul tras de boi, cine duce copiii la şcoală, cine pune mîna pe lopată pentru ca obştea să funcţioneze. Culmea: circulau şi trenurile, macazele erau curaţate manual, viaţa curgea firesc. Oamenii nu primeau ajutoare de nicăieri, fiindcă erau gospodari şi se pregăteau de vreme rea. Erau români!
Sînt multe coduri în România. Vor mai fi inventate şi altele. Există totuşi unul de care aproape că am uitat: codul manierelor elegante sau, mai simplu, codul bunului simţ.
Vrajba iernii noastre să devina un vis urît pe care sa-l uităm cît mai repede!
VASILE LEFTER
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 2
Adaugă comentariu
Capsuna, acum 4447 zile, 5 ore, 57 minute, 28 secunde
bunicuta66, acum 4448 zile, 6 ore 
