Asta e parerea mea!
Pendulam ca un ceas de perete intre a-ti adresa o scrisoare publica sau a o pastra pentru mine. Sa o citesc si sa ma cutremur ca in urma unui seism. Sa fie ca o diagnoza a unui bolnav aflat in faza terminala si sa revin asupra lui din cind in cind. Doar ca bolnavul e scapat de mult din lesa si fuge de nebun pe strada, infectind pe altii in drumul lui spre nicaieri. Despre tine este vorba, draga profesore ingust, cel care afunzi si mai tare un sistem prabusit si cu ranile la vedere. Despre tine, cel facut din hirtie groasa, trasa la imprimanta. Cel necalificat, ignorant, incult, cuprins de interes si lacomie, secat de cea mai mica urma de pedagogie. Tu, ala de ajungi la ora la douazeci de minute dupa ce-a sunat clopotelul, de trintesti sfidator catalogul pe banca si incepi instructia militara. Tu, cel care faci greseli de clasa a sasea, absolvent cu diploma, si care acum vreo cincisprezece ani ai fi picat admiterea. Cel care organizezi zeci de activitati extrascolare, din-alea culturalo-artistico-educative. Si o faci doar pentru puncte in plus la gradatia de merit. Ma intreb, oare, inecat in repetitii pentru baluri si spectacole ce umplu buzunarele cluburilor vrincene, cind mai ai timp sa il inveti carte? Te observ noptile, pierdut in fumul de tigara al adolescentilor de 14 ani carora le predai, cum iti rozi unghiile de nerabdare sa iti auzi numele si cum rinjesti triumfator la primirea aceleiasi diplome care te-a facut pe tine profesor. Si daca pierzi, stim, e ca la fotbal, arbitrul e intodeauna de vina. Atunci te arati in toata splendoarea ta. Te aud cum injuri ca un birjar cu tigara smechereste in coltul gurii si ameninti in stinga si-n dreapta cu contestatii menite sa "faca dreptate". Tu, care te plingi de salariul de mizerie care ti se ofera, dar esti platit gras pentru meditatii neimpozitate. Sa mai zica amaritii astia de profesori ca nu le merge bine. Imi este inexplicabil cum asemenea oameni devin profesori. Stiu ca e usor sa te ascunzi in spatele cliseelor. Si nu, sa stii ca scuza "sintem victimele acestui sistem" nu prea mai merge. Esti strain de problemele de substanta ale educatiei, draga profesore. Sa ne fie cu mila ca ne lasam copiii sapte ore pe zi in grija ta. Sa ne fie cu mila de profesorii care se ridica la rangul denominatiei si reprezinta mai mult decit un model demn de urmat, salvindu-va de la inec. Si sa ne fie cu mila de elevii obositi sa lupte cu morile de vint. Te inteleg totusi, e defect profesional. Esti inconjurat zilnic de pusti de generala si de liceu. Dar ce se intimpla cind scazi cu mult sub nivelul lor? Ti-as diseca in ordine alfabetica metehnele, dar hirtia e scumpa si mi-e ca ramin fara aer. Oricum, tu stii mai bine, draga profesore.
Daca il gasiti pe bolnav, fiti amabili si vindecati-l voi. Dar sa ramina cicatrici.
Gabriela Draghici