FANUS NEAGU îN ETERNITATE
în dimineata zilei de 24 mai curent a disparut dintre noi, in eternitate, un mare scriitor, minuitor de neegalat al limbii romane. La 5 aprilie implinise 79 de ani. Era ultimul patriarh al prozei romanesti, unul dintre cei mai mari stilisti europeni din ultima jumatate de veac.
Desi in vorbire parea ca are limba usor impiedicata, a absolvit Liceul Militar din Iasi in 1948, apoi Scoala Normala in Bucuresti si Galati in 1951, dupa care a urmat Scoala de Literatura "Mihai Eminescu", unde preda si Sadoveanu, iar intre 1954 si 1957, la fara frecventa, Facultatea de Filologie din Bucuresti. Din 1954 este redactor la "Scinteia tineretului", apoi multi ani la revistele literare "Luceafarul" si "Amfiteatru".
Scria greu, dar cind dadea drumul cuvintelor pe hirtie, acestea se adunau in metafore ca pietrele scumpe in siragurile de margele ale zinelor. Debuteaza in 1959 cu volumul de povestiri "Ningea in Baragan", zona copilariei lui, de unde iarna porneste un crivat care te-ngheata, iar arsita verii te face taciune. Doua din primele cinci volume de povestiri publicate in citiva ani "" "Dincolo de nisipuri" (1962) si "Vara buimaca" (1967) il impun ca unul dintre marii povestitori ai literaturii romane, cu o proza bogata in sugestii folclorice mustind de conflicte violente, fixate adesea intr-un decor halucinant. Viata din povestirile sale "e dura, dar si idilica "" zice criticul si istoricul literar Nicolae Manolescu "", intr-o proportie al carei secret il detine doar scriitorul".
Romanul "îngerul a strigat" din 1968 ne arata un scriitor care stapineste perfect arta povestirii, impresia de viata tumultuoasa, de violenta a naturii si de salbaticie fiind redate cum putine romane o fac. Au urmat "Frumosii nebuni ai marilor orase" (1977), o replica la "Craii de Curtea-Veche", celebrul roman al lui Mateiu I. Caragiale, "Scaunul singuratatii" (1988) si altele.
Nemuritoare sint tabletele sportive publicate in presa literara si adunate in volumele "Cronici de carnaval" (1972) si "Cronici afurisite" (1977). Dupa 1990 este director al publicatiei "Tara", in 1991 reluind, cu Eugen Simion, Marin Sorescu si Valeriu Cristea, revista lui Macedonski "" "Literatorul". în 1993 este primit in Academia Romana ca membru corespondent, titular devenind in 2001.
Fanus Neagu a fost un mare prieten al scriitorilor vrinceni, participind la cele mai reusite editii ale Salonului Literar Dragosloveni. în cuvintul de salut publicat in primul numar al revistei "Saeculum" din 2002, marele disparut scria: ""Tara Vrancei, izvor de legende si traditii, leagan al simtirii romanesti, isi aduna iar fortele sale creatoare si se prezinta in fata celor ce-o iubesc si le e dor de ea in fiecare clipa, cu o revista culturala de frumoasa tinuta. îi doresc din adincul inimii viata lunga, inteligenta frunzei cind suna vintul, agerimea vinului din nenumaratele ei podgorii si dulcele cintec al inserarilor sub adieri de tulnice". în cerurile in care Dumnezeu l-a ridicat, se va intilni, desigur, printre altii, si cu Dumitru Pricop, Florin Muscalu, Traian Olteanu, Cornel Fotea, Constantin Ghinita si ceilalti scriitori vrinceni cu care a ciocnit intru nemurire un pahar cu vin, asezati la masa umbrelor inaintea lui"¦
Prof. Valeriu Anghel
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
