Imagini fugare
Drumul zilei si noptii catre niciunde
Titlul acestei frumoase carti, "Imagini fugare", (Editura Leda, 2008) este in acelasi timp exact si inselator. Exact, fiindca acest dublu Bildungsroman nu are traditionala continuitate a firului narativ care prezideaza atare biografii romanesti, ci recompune in oglinda doua traiectorii intersectate, cea a lui Jakob Beer si cea a editorului sau postum, Ben, parca printr-o ceata de fragmente de multe ori paralele si citeodata divergente. Titlul e insa si inselator, fiindca imaginile cartii aduna intr-un contrapunct de neuitat turbariile poloneze, soarele insulelor grecesti si Canada, in ambele ei ipostaze, cea urbana, cu zgirie norii aproape americani si cu cartierele marginase aproape europene, dar si Canada marilor paduri, a riurilor revarsate si a spatiului nesfirsit. Ca niste cioburi de oglinda care ramin pentru multa vreme incrustate in memoria cititorului, fragmentele din care se compune cartea nu fug, ci converg, intregind, dimpreuna cu frinturi din Odisseia, din "Psalmi", cu cintece de leagan din ghettourile poloneze si cu poeme de Palamas si Seferis, o lume obsesiv sfisiata de tragediile veacului, si fundamental mintuita de iubire. Tot astfel, in jurul celor doi eroi ai cartii graviteaza personaje de neuitat - Athos, varianta greaca moderna a Parintelui exemplar, Contele de La Ferre din Muschetarii lui Dumas; Alexandra, Naomi, Michaela, Daphne, femeile admirabile ale romanului; chipurile tragice si tandre ale mamelor disparute; si umbra gratioasa a adolescentei Bella, sora pierduta si cautata fara istov. Zoe Petre