Eroina de la Muncelu
motto: Vrancea cinsteste memoria fiicei Gorjului
"Cu acest prilej ne reamintim si de sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu cazuta eroic in Primul Razboi Mondial, pe cimpul istoric de la Muncelu. A vazut lumina zilei la 14 ianuarie 1894, in comuna Vadeni, judetul Gorj. Inca de timpuriu se inscrie in Asociatia «Cercetasii Romaniei», cohorta «Pastorul Bucur», numarindu-se printre primele fete cercetase din Capitala. Isi continua activitatea in organizatia «Domnul Tudor din Tirgu Jiu», participind ca infirmiera voluntara la Spitalul militar din localitate. Insotea adesea si ambulantele sanitare pe linia frontului. In octombrie 1916 este remarcata de generalul Ion Dragalina, care exclama: «Bravo, copila mea! Esti un adevarat erou!» Avea 22 de ani si se dedica cu totul frontului. La 14 oct. 1916 ia parte la epopeea eroica a apararii orasului Tg. Jiu si a podului din apropiere, raminind in istorie cu supranumele de «Eroina de la Jiu». Regele Ferdinand si Regina Maria o cheama la Bucuresti si o felicita pentru faptele sale de vitejie. La 1 noiemb. 1917 moare fratele ei, Nicolae, din Regimentul 18 Gorj, in luptele de la Simbotin. Luind arma, se ofera sa ii ia locul. «La revedere, frate, te-oi razbuna eu!» Cere sa fie incorporata oficial in armata, luptind pe front alaturi de soldati, cade prizoniera in luptele de la Barbatesti, dar, desi ranita, reuseste sa scape. In inclestarea de la Tintareni, schijele unui obuz ii fractureaza coapsa, umarul sting si ambele picioare. Este internata la Craiova, Bucuresti si Iasi, unde, desi ranita isi continua activitatea de infirmiera.
«Jeana d"â„¢Arc a romanilor»
Intr-un raport al Asociatiei de Cercetasi, Ecaterina Teodoroiu este numita pentru prima data simbolic «Jeana d"â„¢Arc a romanilor». Pentru meritele sale i se confera in ianuarie 1917 titlul de sublocotenent onorific, fiind la acea vreme prima femeie ofiter din armata romana. Este distinsa cu ordinul «Virtutea cercetaseasca» de aur, de catre Comandamentul Marii Legiuni a Cercetasilor Romaniei, iar printr-un inalt decret regal din 10 martie 1917 este decorata cu medalia de razboi «Virtutea militara», clasa a II-a, oferite de insusi suveran, Regele Ferdinand, care i-a inminat decoratiile, i-a comunicat gradul si solda. Este incorporata in Regimentul 43/ 59 Lupeni, divizia a XI-a, compania a 7-a, functia comandant de pluton. In aprilie 1917 este prezentata elogios in ziarul iesean «Romania», fiind numita «eroina», iar in aceeasi publicatie din 23 aprilie, acelasi an, i se va publica fotografia in uniforma militara de soblocotenent, purtind in piept «Virtutea militara». Regimentul ei se pregatea pentru ofensiva din zona Marasesti - Muncelu. Superiorii au incercat sa o salveze de la o moarte iminenta. Raspunsul ei a fost ferm: «nu ma lasati sa lupt, ma impusc!».
Ultimul omagiu adus «Eroinei de la Jiu»
In partea a doua a lunii august 1917 se inscriu si luptele din sectorul Muncelu (Straoane) la care a luat parte si Ecaterina Teodoroiu, in fruntea plutonului sau, cu misiunea de cuceri «Dealul Secului». Ea isi incuraja plutonul prin cuvintele: «Inainte, baieti, nu va lasati, sinteti cu mine!». Doua gloante de mitraliera au lovit-o direct in inima. A fost citata pe ordin de zi pe regiment, dind o pilda tuturor ostasilor. A fost inmormintata pe Valea Zabrautului, unde va ramine pina la 5 iunie 1921, cind, cu ocazia sarbatoririi centenarului Revolutiei lui Tudor Vladimirescu, ramasitele pamintesti au fost transportate cu toate onorurile militare si reinhumata la Tg. Jiu. O garda de onoare insotea osemintele asezate intr-un sicriu de otel imbracat in tricolor, tras de sase cai albi, transportat la Focsani pe un afet de tun. Dupa ceremonia religioasa de la Capela Militara din localitate, un vagon mortuar o transporta spre locurile natale, fiind intimpinata cu mare solemnitate prin toate capitatele de judet. Era ultimul omagiu adus «Eroina de la Jiu». In zona Focsani, autoritatile locale au tinut o emotionanta cuvintare: «daca n-ar fi ordin superior, nu ne-ati fi putut-o rapi, caci daca prin nastere e gorjeanca, prin moartea ei unica ne apartine, singele amestecindu-se cu pamintul judetului nostru!». Aici in Moldova, la Muncelu, se inchidea ultima fila insingerata din cartea vietii sale, la numai 23 de ani. Alaturi de «Eroina de la Jiu» se nastea acum un mare si ultim supranume: «Eroina de la Muncelu»! Desi evenimnetele i-au schimbat destinul si n-a apucat sa devina invatatoare, ea ne-a dat totusi o lectie, lectie de istorie, lectie de patriotism dus pina la sacrificiul suprem. «"¦ Ce frumoase lectii de morala pot sa gaseasca educatorii natiunii in viata Ecaterinei Teodoroiu» (Generalul Berthelot). Monumentul ridicat la Muncelu in 1976 aminteste trecatorilor ca «pe aceste locuri a cazut eroic in luptele pentru apararea patriei, la 22 august 1917, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu»."
Prof. Vasile T. Iorga, Straoane
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
