Lapte de mama
Calea Laptelui
în "Lapte de mama", lumea e scaldata intr-o lumina difuza, asa cum o intrezareste copilul prin peretele uterin. Robert, unul dintre protagonistii acestei carti, un baiat de numai cinci ani, are o inteligenta speculativa, un discurs de "om mare" si o memorie de elefant. Familia Melrose este, prin ochii lui, cea mai armonioasa familie cu putinta. în realitate, ceea ce baiatul vede, cu permanenta nostalgie, alimentat de reverii prenatale, este de fapt o familie cu probleme. Patrick, tatal, gestioneaza cu greu relatia cu mama sa, Eleanor, legatura din ce in ce mai palida cu Mary, sotia acaparata de cei doi baieti si fanteziile sexuale izbucnite din veninul dulcii vieti conjugale. Patrick esueaza intr-o - se putea altfel? - aventura care-i va supraalimenta sentimentul de vinovatie. Cea mai seducatoare, literar vorbind, dar si cea mai neverosimila este relatia dintre mama si prunc. Bebelusul functioneaza ca un ochean prin care maturii sint tinuti sub observatie si urmariti in peisajul lor agitat. A urmari gindurile celor mici, a-i vedea pe adulti in ipostaza ridicola de atotstiutori, a lumina crud distanta dintre nevoile banuite si suferintele reale, a urmari naratiunea plina de farmec, umor si ironie, intregeste reteta acestei carti. Edward St Aubyn a fost comparat cu Evelyn Waugh, iar romanul Lapte de mama a cistigat numeroase premii, fiind nominalizat la Booker Prize. Reclama, veti spune. Da, dar dincolo de ea, cartea merita citita. Prospetimea viziunii straluceste de la prima pagina. Florin Iaru