Windows on the world
"Cunoasteti sfirsitul: mor toti"
Pe Beigbeder il citesc pe fuga. Despre Beigbeder scriu pe fuga. Nu-mi dau seama daca e doar o intimplare sau daca scriitura lui dinamica ma indeamna sa masor pagina in sutimi de secunda si nu in semne. Oricum, primul cuvint care-mi vine in minte acum dupa ce am terminat "Windows on the World" (Editura Trei, 2008) este "altceva". Dupa ce l-am surprins pe Octav Parango in toata ipostazele posibile, dupa ce i-am descoperit nevoia de iubire din spatele nebuniei vesnic afisata, m-am bucurat sa vad ca Frederic Beigbeder poate scrie si altfel. Sau mai bine zis despre altceva. Nu stiu daca am ales mediul cel mai potrivit, dar asa a fost sa fie. "Windows on the World" a fost lectura mea de avion, pina la Frankfurt. Pe de-o parte cred c-am facut o alegere buna, pe de alta nu stiu daca as mai repeta experimentul, pentru ca, asa cum probabil banuiti, cartea surprinde ultimele doua ore de viata din primul dintre cele doua Twin Towers, lovite de avioanele deturnate la 11 septembrie 2001. Si acum am in minte primele cuvinte. "Cunoasteti sfirsitul: mor toti." Mi-au ramas intiparite in memorie, pentru ca de la ele incolo, Beigbeder a reusit sa ma rupa din prezent si sa ma joace pe degete intre trecutul real si imaginar, precum un mare regizor care face un film bun, bazat pe fapte si intimplari reale. în cautare de epitete, intre cutremurator si bulversant, intre coplesitor si fara replica, ma bucur sa fi citit o carte, despre care as fi preferat sa stiu ca e doar rodul nebuniei unui talent debarcat la timp din publicitate. Andi Moisescu
