Sunt copilul amantei
Puzzle autobiografic
"Totul era discretie si substrat psihologic" spune naratoarea din "Sunt copilul amantei", de A.M. Homes, o carte emotionanta despre o identitate ascunsa si scoasa la iveala la virsta maturitatii: descoperirea parintilor biologici de catre o femeie de 31 de ani, care in copilarie fusese infiata. Amy, o scriitoare cunoscuta, care a dus pina in acel moment o viata linistita alaturi de parintii adoptivi, cu incercari nereusite de a-si recupera biografia pierduta, isi regaseste la maturitate parintii biologici. Rodul unei aventuri extraconjugale a tatalui ei, barbat insurat, cu o femeie mult mai tinara, fata va fi abandonata inca de la nastere si data spre adoptie. Cititorul va descoperi, impreuna cu povestitoarea, un barbat imbatrinit si meschin, fricos, care nu va avea curajul pina la sfirsit sa-si asume legatura paternala. El reprezinta, de fapt, un strain pentru femeia care, biologic, este fiica lui. Iar, pe de alta parte, o femeie profund dezechilibrata, care traieste intr-o fantezie rupta de realitate "" mama. Amy oscileaza intre parintii adoptivi, ale caror portrete abia pot fi schitate de-a lungul cartii, si noua familie, de origine, care scoate la iveala doua personaje respingatoare. Autobiografica, extrem de bine scrisa, cu un stil limpede si seducator, cartea isi serveste impecabil autoarea. Ferindu-se sa cada in psihologisme ieftine si apasind, in schimb, pe notele grave si subtile ale dependentei emotionale si ale nostalgiei fata de un trecut complet necunoscut, "Sunt copilul amantei" se citeste pe nerasuflate. Florin Iaru
