La sfat cu noaptea
Clepsidra vietii cade; n-o ridic"¦
Ma ravaseste-a cita insomnie?
Nu ma suporta perna; patul mi-e dusman,
Doar gindul, partial, imi e fidel.
Prieten, colii albe ma destainui,
Timpului scriu un epitaf, vietii-un rondel.
Insotitor nocturn, vegherii mele,
Veioza-ntr-un ungher, semiardormita,
Ma suspecteaza, nu fara temei,
Ca timpului incerc sa ii dau mita.
Tacut, tot universul e al meu,
Am toata libertatea sa visez;
Angoaselor diurne, noaptea sfetnic mi-e,
Impartial judecator ma erijez.
Clepsidrei cugetarile-i s-au scurs;
A devenit neputincioasa; ca si mine.
Imi privesc viata din clepsidra: un pumn de praf,
Din praful ce formeaza aceasta lume.
Cind, obosite, genele ma roaga
Sa le acord rasplata de repaos,
Eu, vietii mele nu i-am dat verdictul:
Cit e predestinare, cit hazard, cit haos.
Suliti de zori ma prind inca ambiguu;
Condeiu-si cere dreptul la hodina,
Al vietii malaxor intra-n miscare;
Eu pendulez intre abstract si tinta.
Sfetnicul meu, cum a venit se risipeste;
Motive caut sa fiu optimist,
Viata e-un mozaic: lumini si umbre,
In tabla sahului ma stradui sa exist.
Si daca ziua vine dupa noapte,
Ce-nseamna-un praf in marea trecere?
Si daca bobul moare nascind viata,
Am drept sa-ntreb: cind, cum, de ce?"
de Costel Florea, Odobesti
