Reforma la pachet!
"Mostenise de la predecesorul sau ceva cresteri salariale, in scoli, din prea plinul bugetului se mai prelinsesera pe buzele sale citeva picaturi mai suculente, dascalii mai linistiti cumva dupa primirea tichetelor cadou scosesera din vocabular cuvintul greva. Totul ar fi mers lin pe vechile fagase daca nu era Aghiuta care mai mult din griji cu iz electoral nu isi amintea de cuvintul magic cu care se poate baga zizanie in invatamint si anume «reforma». Nici o problema, o sa spuna cititorul acestor rinduri, cu asa ceva sintem obisnuiti de mai bine de 15 ani, este presul nostru de serviciu pe care se sterg bocancii inculturii cind vor sa intre in scoala. Acum nu fiti circotasi afirmind ca am confundat reforma cu alt pret cel al managementului modern, atit de drag ministrului nostru cu nume din stirpe domneasca! Nu! Ma refer la Reforma la pachet, adica pachetul de legi care ar trebui sa ne reformeze cu adevarat o noua lege a invatamintului si un nou statut. Pastorite de echipa ministrului care mai numara inca stelele de pe drapelul UE, cu bune si rele, ele au fost supuse discutiei publice, adica in primul rind al nostru, al cadrelor didactice. Apropo, si acesta este tot un cuvint care ar trebui reformat. Cadru didactic este o persoana care trebuie pusa in rama, care se incadreaza, deci care are un spatiu limitat de manevra, daramite de initiativa. Evident ca fortam definitia, dar atentie, acestor persoane li s-a cerut totusi sa iasa din cadru si sa-si discute in mod public si democratic viitorul. Foarte bine! Am facut acest lucru ca niste cadre constiincioase, in consilii si adunari sindicale sau in discutii aprinse in cancelarii. Unii dintre noi, mai naivi, am avut chiar propuneri mai consistente, trimise direct pe site-ul Ministerului sau publicate in presa. Am auzit chiar si de profesori care inainte de a le trimite le-au discutat cu parintii! Ni s-a dat chiar si un termen limita al acestor interventii, pentru ca afluxul lor consistent sa nu-i impiedice pe legiuitori in munca lor laborioasa de a le da o forma finala. Am asteptat apoi sa se produca minunea. Si minunea nu s-a produs! Copilul se nascuse mort sau aproape mort si noi paramedicii din scoli, adica invatatorii, educatoarele, profesorii si toti ceilalti palmasi de pe ogorul invataturii sa mai ratam inca o ocazie de a-l resuscita! Si atentie, nu este vorba numai despre viitorul nostru ci si de cel al generatiei de miine care este sau va fi pe bancile scolii, adica si copiii nostri!
"Nimeni nu mai pomeneste nimic de prioritatea prioritatilor"¦"
De o buna bucata de timp am intrat in letargie! Nimeni nu mai pomeneste nimic de prioritatea prioritatilor, legile reformei au fost bagate la sertar! Vor fi scoase de acolo probabil intr-un efort suprem, inainte de alegerile parlamentare, cind doritorii de voturi, binefacatorii natiunii, le vor scutura de praf lustruindu-le pe la colturi pentru a le repune pe tapet! Poate ca astfel vor mai pacali pe cineva! Pina atunci, unii se gindesc la propriul viitor, in perspectiva uninominalului si pentru a nu fi uitati ne mai miluiesc cu cite o pomana electorala sa ne luam si noi citeva haine, dar nu prea multe, eventual de la second... Multumim domnule senator Tilvar, pentru noi asa cum te arata numele, esti un adevarat Angel, vreau sa spun înger al indurarii! Guvernul este mai putin abil si ne arata cucuveaua: azi avem, dar miine s-ar putea sa nu mai avem tichete cadou. Daca totusi veti fi copii cuminti o sa "¦ . Dar sa nu cadem in defetism! Cineva totusi acolo sus ne iubeste: Presedintia! Si uite asa ne pricopsim in loc de legi cu un Pact, bineinteles asupra educatiei. Un pact la nasirea caruia partidele noastre transpartinice, cind e vorba de interesele lor electorale, isi dau rapid binecuvintarea impreuna cu presedintele si uita tot atit de repede, tot impreuna, sa-i mai intrebe de consecinte pe amaritii de beneficiari, fie ca sint elevi sau studenti, profesori sau invatatori si nu in ultimul rind, parinti. Aceasta pentru ca nu mai este prea mult timp si alegerile se apropie cu pasi repezi. Comunicatele de presa si statisticile optimiste dau bine la public, care preocupat de grija zilei de miine si plictisit de demagogia promisiunilor politicianiste, nici nu mai riposteaza. Relaxati nici nu ne gindeam insa, ca ne asteapta una si mai gogonata, via senatorii PSD: mariri de salarii spectaculoase de peste 50%. «Trai nineaca pe banii babacai» imi sopteste perfida la ureche Coana Chirita! Va asigur cu tot respectul doamna senator Ecaterina Andronescu ca nu la dumneavoastra facea aluzie Chiritoaia. Sa nu fim rai, se mai aud totusi si voci timide de protest, de undeva dinspre miscarea sindicala. Prea firave, dezbinate si incoerente. în aceste conditii, vorba lui Topirceanu «ma cuprinde o tristete iremediabila»."
Prof. Ionel Constantin
Liceul de Muzica si Arte Plastice "Gh. Tattarascu", Focsani
