Orasul nisipurilor
"Mirajul Orientului"
Romanul, scris in 1959, uzeaza de un fantastic desuet - cam in felul lui Alain-Fournier din "Le Grand Meaulnes"- dar care pastreaza, pentru cititorul indiferent la mode, un farmec irezistibil. O intimplare subita prilejuieste trecerea eroului din lumea sa banala intr-o alta, in care traieste cu toata coerenta realului o viata mai stralucitoare si mai dezirabila. Fantasticul nu este insa adevarata materie a cartii, ci doar prilejul de a construi o lume in care se intilnesc dorintele cele mai tainice cu poezia exotismului oriental. Un istoric cautind fresce maniheiste undeva prin grotele Asiei centrale, intra miraculos in viata unei cetati, care, la timpul naratiunii, e de mult o ruina acoperita de nisipuri. Miezul povestii sta in reconstituirea acestui oras oriental aflat pe drumul marilor caravane care purtau marfuri rare, oameni si idei noi si unde se statornicise un echilibru rafinat intre celebrarea vietii senzuale, neumbrita de sentimentul pacatului si incordarea spiritului catre frumusetea lucrurilor eterne. Marcel Brion recurge discret la stiinta sa de istoric pentru a recrea o lume aflata la intersectia vechiului zoroastrism cu budismul si hinduismul. Minunate sint aici portretele: Persanul, Orfevrul, Barduk povestitorul, învatatorul mongol, Batrina prezicatoare, dar mai ales ideea ca exista oameni alesi care se cauta si se gasesc unii pe altii in virtutea unui instinct electiv infailibil si care, laolalta, creaza nucleul viu si creator al lumii. Horatiu Pepine
