Jurnalul pierdut al lui Don Juan
"Don Juan traieste ca toti ceilalti"
Don Juan ar putea parea la prima vedere un personaj destul de stingher in anul 2007. De la Errol Flynn sau Johnny Depp incoace nu s-au facut pasi remarcabili pentru reabilitarea acestui simbol, care indeamna la visare sexul tare. La fel ca si muzica, si cartile ar trebui sa fie plasate doar in doua categorii, bine sau prost scrise. "Jurnalul pierdut al lui Don Juan", de Douglas Carlton Abrams, este suficient de bine scrisa cit sa poata convinge si un cititor mai dedat la placeri intelectuale sa-si dedice citeva ceasuri din serile lungi de iarna pentru a afla inca un adevar despre marele barbat. Dincolo de faptul ca pe unii ii avantajeaza social sau personal, precum ochelarii cu rame negre secretarele sexy, cartile mai pot fi si accesorii de anotimp. Stiu citeva carti simple si puternice, care se pot citi cel mai bine vara, altele sint in mod evident facute sa functioneze eficient primavara si in toamna tirzie. Aceasta poveste de capa, decolteu, Inchizitie, amour fou, morala si spada cred ca este bine de citit iarna, nu neaparat pe intuneric. Avind ca fundal zapada si un anumit fel de liniste, e posibil sa se vada putin mai bine acea Spanie indepartata si frumoasa, plina de colb, ruguri, vin, nechezat de cai, piatra si femei misterioase in care Don Juan, infinit mai cool decit Zorro dupa mine, traieste si moare aparent ca toti ceilalti eroi. Razvan Exarhu
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
