ATASAMENT!!! In memoriam Mircea Dinutz - Un an de eternitate
Se împlineşte astăzi un an de la plecarea spre alte lumi, în „marea lumină”, cum îi plăcea să spună, a criticului şi istoricului literar prof. Mircea Dinutz.
Deşi pare un paradox, stingerea din viaţă a prof. Dinutz nu a lăsat scena culturală românească mai săracă – cel puţin pentru anul ce s-a scurs, căci în această perioadă criticul literar a fost parcă mai prezent ca oricând în atenţia cititorilor şi a breslei scriitoriceşti. În martie 2013, i-a apărut volumul de interviuri „Confesiuni provocate…” (împreună cu Rodica Lăzărescu), ce s-a bucurat de numeroase ecouri extrem de favorabile în presa culturală din întreaga ţară. În septembrie, când ar fi trebuit să-l sărbătorim la împlinirea a 65 de ani, a fost publicată culegerea de „Editoriale”, volum lansat la Focşani într-o caldă manifestare de omagiere la care au participat prieteni vrânceni, băcăuani, râmniceni şi bucureşteni. Acum, când se rotunjeşte primul an al posterităţii lui Mircea Dinutz, vede lumina tiparului volumul, ce include poeţi şi prozatori, „Arcade critice”, proiect la care lucra şi din care apucase să i se publice, în urma câştigării concursului organizat de Editura Rafet, capitolul dedicat criticilor şi istoricilor literari (cu titlul „Anamneze necesare”). Ca o recunoaştere, lansarea are loc tot astăzi, la Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti, în prezenţa unor nume sonore ale culturii, colaboratori ai revistei „Pro Saeculum”.
Să mai adăugăm faptul că în anul scurs, „Pro Saeculum”, revista pe care a condus-o vreme de cinci ani, după ce iniţiatorul ei, Alexandru Deşliu, s-a retras din această lume, a continuat să apară, păstrându-şi ţinuta intelectuală la nivelul impus de cei doi redactori-şefi.
Spunea, la evocarea din septembrie, dl Petre Isachi: „Desigur că dispariţia sa este ghinionul literaturii, ghinionul nostru al celor care credem în spirit, dar profesorul Constantin Călin a sesizat bine ideea, şi a subliniat-o minunat: un scriitor începe să rodească, să lumineze cu adevărat, când nu mai e în viaţă… În acest sens, prietenul nostru în ale literaturii şi culturii, Mircea Dinutz cred că este mulţumit…”.
Redacţia revistei Pro Saeculum
Fisiere atasate