Ce se intimpla cu adolescentii
In ultimele saptamini, un adolescent de 18 ani indragostit de profesoara lui s-a aruncat - dupa cite se pare - de la etaj, chiar din garsoniera acesteia si a sotului ei; un puber de 13 ani s-a spinzurat, in Parcul Titan, de un copac, cu cablul de la calculator; doua surori gemene de 24 de ani din Cluj s-au spinzurat si ele, intr-un parc din oras. Sinuciderile acestea de adolescenti s-au intetit de mai multa vreme. Exista o pleiada intreaga de militari in termen care s-au sinucis in unitatile militare romanesti, in ultimii 17 ani, sau care au dezertat si apoi s-au sinucis. De acord, oamenii mai cedeaza si, dintre ei, unii isi pun capat zilelor. Neavind o statistica oficiala publica dedicata, privind situatia nationala si internationala, pe categorii de virste, a acestor triste cazuri, nu putem analiza si apoi interpreta coerent cifrele. Rindurile care urmeaza, in care incercam sa explicam mai curind socio-psihologic cauzele acestor sinucideri, pornesc de la asertiunea conform careia, cel putin in Romania, numarul acestor evenimente creste. Vom incerca sa explicam de ce, fara sa avem pretentia ca suntem detinatorii adevarului absolut.
Intr-o singura fraza, explicatia noastra se sintetizeaza astfel: criza veleitara, tipica virstei, se suprapune cu criza cronica de identitate a sistemului capitalist, la marginea acestuia, in Romania - unde toate metehnele sistemului se manifesta monstruos, care se suprapun, la rindul lor, peste criza generata de revolutia sexelor.
Sa detaliem. Exista o virsta la care puberii si adolescentii au tendinte suicidare. Personal, noi nu am avut astfel de experiente. Putem insa intelege ceea ce se intimpla in mintea unui tinar aflat la aceasta virsta: totul este receptat la maximum. Individul este de o sensibilitate extraordinara, pe care oricare dintre oamenii maturi, trecuti de aceasta virsta, o poate regreta. Hipersenzitivitatea, ideile mereu noi si creativitatea imberba sunt aspecte ale vietii, de tip "desteptarea primaverii", pe care majoritatea oamenilor nu le mai cunosc si simt ulterior, in restul vietii lor si nici nu-si dau seama de acest lucru.
Multi adolescenti indragostiti pot avea tendinte suicidare. La fel stau lucrurile si cu multi puberi, terorizati de o dictatura parentala care le cere, de exemplu, sa invete cit mai bine. Sau sa-si aranjeze viata intr-un anumit mod, insuportabil pentru ei. Nu stim ce s-a petrecut cu cele doua surori gemene din Cluj (autoclaustrate, deci poate inca adolescentine, in esenta), dar stim ca s-au mutat singure dupa ce devenisera vegetariene si se certasera cu parintii, pe care nu reusisera sa-i convinga sa faca la fel ca ele. In astfel de cazuri, cand adolescentii se afla la limita dintre pro si contra suicid, linia de demarcatie intre cele doua posibilitati este foarte fina si instabila. Orice factor suplimentar exterior - exogen, cum spun psihologii - poate deveni un motiv intemeiat pentru o sinucidere.
Primul factor exogen, credem noi, este criza perpetua a sistemului capitalist, care are marea calitate ca se autoechilibreaza pe sine, gasind o solutie de iesire - cum s-a intimplat cel putin in anii \'30, dar face victime. Acum, sistemul capitalist se afla in criza de trecere de la capitalismul pe care-l stim noi, cu o societate de consum "al-doilea-valista", bazata pe economia "cosului-de-fum", la corporatism-comunitarism, o societate complet diferita, cu mari capitaluri transnationale producind dezechilibre macroeconomice si microeconomice uriase si o noui tehnologie, extraordinar de eficienta, in comparatie cu aceea de-al doilea val, extrem de discreta, prin miniaturizare, si simultan foarte ubicua, capabila sa patrunda din sediul NYSE de la New York pina in strafundul junglei amazoniene sau arhipelagul Tuamotu. Efectele politice, economice, sociale si culturale ale acestor transformari pe care le traim sunt fara precedent in istoria omenirii si se produc cu o viteza tot mai mare. Stresul social si clivajele corespunzatoare acestuia sunt enorme si ele pot contribui la suicidul unora dintre aceia dintre noi care sunt mai sensibili si inadaptati la mediu. Mai ales ca aici, in Romania, daca una dintre metehnele sistemului capitalist - coruptia, de exemplu - se manifesta, atunci se manifesta, comparativ cu situatia din Franta sau Germania, in forme monstruoase, care ne afecteaza direct si radical.
Al doilea factor exogen la care dorim sa ne referim aici deriva, de fapt, din primul, si se refera la educatie. Adolescentul indragostit se culcase cu profesoara sa; puberul era exact la virsta la care iti descoperi identitatea sexuala; gemenele erau un cuplu familial ciudat, doua fete de 24 de ani care faceau traduceri si administrau blocul in care stateau, dar intrau in casa cind un vecin se apropia. Acest comportament ascunde, fara indoiala, si frustrari sexuale. In toate aceste cazuri, aceste frustrari sunt catalizate de evolutia continua a ceea ce, la inceputul secolului XX, a fost debutul revolutiei sexelor. Aceasta revolutie schimba raporturile dintre oameni. Cuplurile de tip femeie singura-copil, barbat singur-copil sau femeie-barbat necasatoriti erau raritati, in deceniul al doilea sau al treilea al secolului trecut. Aparitia lor inseamna pentru inceputul revolutiei sexelor un soc la fel de mare cu, pentru a face o analogie, ceea ce s-a petrecut in muzica rock dupa aparitia trupei Nirvana. "Se poate si asa" a fost sloganul care duce azi la debusolarea sistemelor de valori peste tot in lume, cu exceptia comunitatilor izolate.
Al treilea factor, si, probabil, cel mai important, este cel specific romanesc: cine educa aceasta generatie tracasata de adolescenti si in ce context. Adolescentii de azi sunt crescuti de cei care erau copii sau adolescenti si s-au format in ultimii ani ai erei comuniste. Asupra lor, aceasta epoca neagra a actionat la maximum. Acesti oameni sunt cei mai putin pregatiti - in afara de generatiile noi, care se maturizeaza acum - pentru a creste, la rindul lor, copii. In perioada in care se formeaza caracterul, personalitatea si temperamentul, copiii sunt ca niste bureti. Trebuie sa fii foarte bun psiholog si pedagog ca sa-i cresti fara sa le lasi, pentru tot restul vietii, santuri (repetam) in caracter, personalitate si temperament. Orice cuvint rostit in fata unui copil se regaseste in omul matur de mai tirziu si se manifesta exacerbat in puberul si adolescentul de citiva ani mai tirziu.
Sistemul de educatie - dominat si el de acelasi toxic "se poate orice" - are si el un rol fundamental in formarea copiilor. Magistrul, fost copil, care nu a primit la timp educatia minima necesara sa nu intretina relatii sexuale cu invataceii sai, este primul vinovat. El face parte dintr-un sistem de invatamint gaunos, care a fost condus de prea multi ministri incompetenti. Recomandam cititorului, pentru a intelege mai bine ce dorim sa spunem, sa vada filmul "Filantropica". Trebuie sa fim foarte atenti ce avem in capete si, in consecinta, ce facem cu noi. Si-asa de prea multe ori conteaza mai curind ce au ei in cap si ce vor ei.
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
