Jurnalism cetatenesc

Discriminarea este o problema de sansa

Ziarul de Vrancea
9 iun 2007 985 vizualizări
Riciu Constantin, de la Liceul cu Program Sportiv Focsani, scrie despre discriminarea copiilor din centrele de plasament

Vi se pare ca sint altfel? Probabil nu va asteptati ca asa sa arate cineva care s-a lovit de multe ori de zidul discriminarii. Ce inseamna de fapt discriminarea? Din perspectiva mea ... de copil care am trait o parte din anii copilariei intr-un centru de plasament si care m-am confruntat cu aceasta problema, discriminarea reprezinta tratamentul diferentiat aplicat unei persoane considerata "altfel". Nu am ales eu asta. E o consecinta sau mai bine zis un joc al sortii si al greselilor si hotariri ale adultilor. Sanatate mai subreda, educatie mai slaba, constiinta unei inferioritati fata de ceilalti - iata ce inseamna pentru copiii ocrotiti intr-un centru de plasament, discriminarea. Si, impreuna, toate acestea duc catre o slaba integrare sociala si uneori catre excluderea sociala. Puterea de influenta asupra vietii unui copil din sistemul de protectie sta practic in mina oricaruia dintre noi: de la educatori, profesori, cadre medicale, care au contact cu ei prin natura meseriei si inclusiv d-voastra, toti cei prezenti care reprezentati societatea civila. Copiii institutionalizati isi doresc ceea ce isi doreste orice copil - sa devina cineva. Iar noi (fiecare dintre noi) nu avem dreptul sa le spunem ce ar trebui sa devina. La urma urmelor, toti devenim ce ni se da voie sa devenim, nu-i asa?". Din punctul meu de vedere discriminarea este o problema de sansa iar ceea ce trebuie sa invatam cu totii din lectia discriminarii este ca egalitatea de sanse pentru un copil este un ideal si uneori chiar o utopie. Copilul depinde intotdeauna de adult, de contextul politic, economic, social, de d-voastra, de societatea civila. Cei mai multi dintre noi stim cum sa recunoastem acte discriminatorii vizibile. Acestea au loc in mod frecvent in jurul nostru, dar facem noi ceva pentru a le diminua? Avem nevoie de un cadru legislativ pentru aceasta, avem nevoie de dezvoltarea de politici si de practici care sa ajute la eliminarea discriminarii. Sint situatii in care s-a refuzat un loc de munca, apartament sau asistenta medicala unui copil sau tinar pe motiv ca provine dintr-un centru de plasament. Se stie ca inca exista prejudecati fata de aceasta categorie de copii sau tineri proveniti dintr-un centru de plasament pe care chiar si legislatia o incadreaza in categoria de persoane defavorizate. Acesta este un stigmat si o pecete pe care respectiva persoana o poarta, posibil, toata viata si se desprinde mai repede sau mai greu in functie de atitudinea si comportamentul celor din jur, al nostru, al tuturor. Fiecare dintre noi putem contribui la diminuarea efectelor discriminarii si ar trebui sa fim constienti de puterea pe care o avem asupra celor de linga noi.


Bogatia, Orgoliul, Tristetea, Intelepciunea ...


Vreau sa va aplecati atentia asupra unei scurte povestioare auzita de la o persoana institutionalizata care, desi prezenta o dizabilitate severa, isi traia cu demnitate viata de zi cu zi si avea acea forta interioara a caracterului care-l facea fericit si impacat cu propriul destin: Locuiau, odata, pe o insula in buna intelegere valorile umane adica, Bogatia, Orgoliul, Tristetea, Intelepciunea, Buna dispozitie si Iubirea. Insula a fost in pericol de a fi acoperita de ape si fiecare a incercat sa-si gaseasca salvarea.Ultima ramasa a fost Iubirea. Cind a cerut ajutor de la Bogatie, aceasta a refuzat motivind ca barca ei e prea plina cu aur si argint. Orgoliul a refuzat spunind ca nu poate strica perefectiunea navei sale luind-o si pe ea, iar Tristetea nu-si dorea decit sa fie singura. Buna dispozitie era prea multumita de sine, ca sa auda strigatul de ajutor al Iubirii si asfel a fost parasita pe insula. Salvarea a venit totusi de la un batrin pe care nu-l cunostea. Ajunsa la tarm Iubirea a incercat sa afle cine era salvatorul necunoscut si a intrebat Cunoasterea:

-Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?

-Era Timpul, raspunse aceasta.

-Timpul? Dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?

-Pentru ca numai Timpul poate fi in masura sa inteleaga cit de importanta este Iubirea in viata noastra.

Concluzia este ca numai cu Iubire si numai in Timp vom putea darima zidul prejudecatilor si vom putea dezvolta atitudini nondiscriminative fata de tot ceea ce inseamna "altfel".


Acest discurs a obtinut premiul special al juriului la concursul "Tinerii spun "NU" discriminarii! organizat de Asociatia Pro Democratia si Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii.


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.