Astăzi este Ziua Mondială a Libertăţii Presei
Primul ziar în limba română din Moldova a apărut în 1829, iar primul mare jurnalist victimă a presiunilor politice din România a fost poetul Mihai Eminescu u fiind redactor la “Timpul”, ziarul Partidului Conservator, Eminescu s-a încăpăţînat să critice propriul Guvern şi camarilla austro-germană din jurul lui Carol I u de teama represaliilor, conservatorii l-au declarat nebun şi l-au dus cu forţa la Ospiciu
“Victoria în alegeri, îngenunchierea naţiunii înaintea puterii urzurpătoare, deşteaptă şi apetituri tiranice, printre care pretenţiunea, mai înainte de toate, de a fi aprobat şi aplaudat uzurpatorul pentru faptele sale, pe toate căile. (…) Singurul lucru asupra căruia n’a putut încă triumfa a rămas numai presa, şi aceasta se consideră, credem, de către Regim, cu atît mai nesuferită, cu cît el, în exerciţiul puterii discreţionare, a trebuit să devină năzuros adică supărăcios din lucru de nimic.” Aşa îşi începea Mihai Eminescu, în ziarul “Timpul” din 29 iunie 1883, ultimul articol, pe care l-am putea numi un fel de “Apologie a libertăţii presei”. Scris pe 28 iunie, articolul face un rechizitoriu aspru politicii antinaţionale a regimului conservator. Ca să înţelegem mai bine, Mihai Eminescu a făcut parte din curentul cultural “Junimea”, care a fondat Partidul Conservator şi avea ca ziar de partid jurnalul “Timpul”, prin care conservatorii tunau împotriva guvernării liberale. Cînd conservatorii au ajuns la putere, Mihai Eminescu a rămas consecvent principiilor sale şi a continuat să critice relele guvernării, de această dată a conservatorilor, care cochetau cu cercurile austriece interesate să exploateze bogăţiile ţării (ca şi astăzi!). Fiind un luptător pentru unirea românilor într-o singură ţară, Eminescu deranja interesele Austro-Ungarei, care ocupa Transilvania. De aici şi pînă la arestarea lui Eminescu, internarea sa într-un ospiciu şi moartea sa “accidentală” nu a fost decît un pas. Rugat, ameninţat, şantajat să înceteze, Eminescu nu a renunţat. Simţind complotul aproape, pe 28 iunie 1883 acesta a scris ultimul articol pentru jurnalul “Timpul”, articol pe care ar trebui să-l citească fiecare jurnalist vrâncean, care poartă o legitimaţie de presă.
Politicienii închid ochii la crimele împotriva jurnaliştilor
Mihai Eminescu este considerat prima victimă politică a presei din România. Ziua Mondială a Libertăţii Presei este sărbătorită de aproape două decenii la început de mai. La 23 decembrie 1993, ONU a declarat ziua de 3 mai drept Ziua mondială a libertăţii presei. Ideea acestei actiuni a apărut la Conferinţa Generală UNESCO care, printr-o rezoluţie din 1991, a recunoscut că o presă liberă, pluralistă şi independentă este o componentă esenţială a unei societăţi democratice. Motivul instituirii acestei zile a fost situaţia dificilă în care se găsesc jurnaliştii din ţări unde domocraţia încă era “originală” sau erau conduse de regimuri teocrate ca în Iran. Instituirea unei asemenea zile nu a speriat regimurile din aceste ţări, nici diminuat numărul victimelor din rîndul jurnaliştilor. Partea proastă este că secolul XXI a început la fel de prost ca şi cel trecut. În numele economiei, politicienii Occidentali închid ochii la crimele împotriva jurnaliştilor din ţări precum China sau Rusia. În ce priveşte libertatea presei din România nu este un secret că în anul de graţie 2012, jurnalele nepolitizate pot fi numărate pe degete, iar presa locală, cu mici excepţii, este, fie a PSD-ului, fie a PDL-ului. Cît despre începuturile presei la nord de Dunăre, primul ziar în limba română din Moldova a fost “Albina românească”, scoasă de Gheorghe Asachi în 1829. În acelaşi an apăra la Bucureşti “Curierul românesc”, iar un deceniu mai tîrziu “Gazeta de Transilvania” la Braşov. (Valentin MUSCĂ)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
