Ultima oră

Restaurare în bătaie de joc la biserica din Vrîncioaia

Holşuruburi cît toate zilele în loc de cuie din lemn, stîlpii de susţinere ai pridvorului par ciopliţi cu toporul, biserica stă într-o rînă, inscripţiile sînt neconservate, crucile din cimitir par smulse de uragan, iar cimitirul arată ca după bombardament u aşa ar trebui să apară în Procesul Verbal de recepţie al bisericii din comuna Vrîncioaia, unde a plouat cu bani, dar lucrările par făcute de orbi u distrugerea patrimoniului religios în Vrancea arhaică a ajuns în atenţia Preşedintelui Traian Băsescu, mai ales că autorităţile vorbesc de introducerea bisericilor de lemn în patrimoniul UNESCO

Jaf şi bătaie de joc cu patrimoniul religios al judeţului Vrancea! Aşa am putea rezuma pseudorestaurarea bisericii de lemn ”Sfîntul Nicolae” din comuna Vrîncioaia, unde Ministerul Culturii şi Consiliul Judeţean Vrancea au băgat din 2003 bani cu nemiluita. Inscripţii seculare zac neprotejate peste tot, stîlpii de susţinere ai pridvorului sînt crăpaţi, biserica stă într-o rînă, iar holşuruburile „made in China” sînt la loc de cinste, în locul străvechilor cuie de lemn. Nu mai adăugăm faptul că mormintele din jurul bisericii, cu inscripţii de o valoare inestimabilă au fost distruse, crucile de lemn au ajuns pe foc, iar peisajul arată ca după bombardamentele americane din fosta Iugoslavie. Ne aflăm în România anului 2011, iar tot acest jaf s-a petrecut exact în momentul în care, culmea, o Comisie Prezidenţială, numită de Traian Băsescu, întocmea un raport despre distrugerea patrimoniului. În mod cu totul excepţional, întrucît cunoaştem toate părţile care răspund de batjocorirea patrimoniului religios vrîncean, nu vom da niciun nume de persoană, pentru a nu fi interpretat în vreun fel sau altul, nici nu vom cita părerile celor implicaţi direct sau indirect. Vom prezenta realitatea din teren şi vom publica imagini oficiale cu numele firmelor private şi ale instituţiilor care au finanţat acest eşec de proporţii, aşa cum apar ele pe panoul spînzurat pe lăcaşul de cult, ca fiecare să-şi facă o opinie despre dezastrul de la Vrîncioaia. Lăsăm imaginile să vorbească de la sine, pentru că dispreţul manifestat de cei răspunzători este de domeniul evidenţei. În timp ce Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Vrancea încearcă să introducă cele mai reprezentative biserici de lemn din judeţ în patrimoniul UNESCO, pentru a le promova pe plan internaţional şi a le proteja de ”mîna” restauratoare a unor cîrpaci, la Vrîncioaia, perla arhitecturii a fost distrusă de intervenţiile neprofesioniste ale celor care au efectuat aceste lucrări cu bani de la Ministerul Culturii şi CJ Vrancea.

Ce reprezintă biserica din Vrîncioaia

Biserica de lemn ”Sfîntul Nicolae” din Vrîncioaia - LMI VN-II-m-A-06571-, monument istoric de importanţă naţională, este unică prin trăsăturile arhitecturii sale, mai precis prin prezenţa unor elemente gotice la ancadramentele ferestrelor. Nu o spunem noi, ci cercetătorii vrînceni Lelia Pavel şi Ion Cherciu, care au dedicat lucrări excepţionale bisericilor de lemn din Vrancea. Din acest motiv, biserica de la Vrîncioaia a fost una din primele lăcaşuri de lemn intrate într-u program de restaurare după 1989, conform unui proiect aprobat de Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice încă din 2002. La aproape un deceniu, lucrările nu au fost finalizate, deşi pe o pancartă prinsă în cuie pe biserică scrie negru pe alb că lucrările au început în martie 2008 şi au fost finalizate în martie 2011, deşi în realitate încă din 2003 se lucrează la „restaurarea” lăcaşului. Ne aflăm în decembrie 2011 şi la biserica din Vrîncioaia bate vîntul prin sfîntul lăcaş, pe sub Sfînta Masă se ascund vulpile, în biserică s-au pregătit pentru iernat păsările cerului, prin curte mişună cîinii, iar acest lucru se poate verifica la orice moment. Dacă lucrările la cele patru biserici restaurate prin Programul Naţional de Restaurare – Lărgăşeni, Rugineşti, Corbiţa şi Valea Sării – au durat cîteva luni şi au fost deja finalizate pentru sume asemănătoare, la Vrîncioaia lucrările au început neoficial în 2003, oficial din 2008 şi încă nu au fost terminate. De răspuns nu răspunde, ca de obicei, nimeni, pentru că banii de la Ministerul Culturii vin pe căi oculte la constructori, iar autorităţile judeţene şi locale se văd puse în postura umilă de a face act de prezenţă la recepţia lucrărilor, semnînd procesele verbale din obligaţie sau teamă!

Distrugerea patrimoniului, în atenţia Preşedintelui Băsescu

Distrugerea iremediabilă a patrimoniului a devenit în ultimii ani o problemă de siguranţă naţională, deoarece se atentează la identitatea poporului român. Din acest motiv a fost constituită o Comisie Prezidenţială pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice şi Naturale. Aceasta a întocmit un raport privind starea patrimoniului din România, unde au fost identificate şi cauzele acestei situaţii, una din acestea corespunzînd ca o mănuşă cazului Vrîncioaia. ”Agresiunea prin restaurare sau intervenţii inadecvate. Este un tip particular şi aparent paradoxal de distrugere, întîlnit din ce în ce mai frecvent, în cazurile în care monumentele sînt mutilate prin falsificare, parţială sau integrală, ca urmare a unor intervenţii realizate fie de neprofesionişti în conservare-restaurare, fie de practicieni care au cedat rutinei profesionale sau sînt mai sensibili faţă de voinţa beneficiarului decît faţă de monumentul însuşi (…)”, se arată în Raportul din 2009 al Comisiei (p. 10), care citează exemple concrete. Pentru viitorul raport al Comisiei, ne-am asigurat că va fi consemnată şi mutilarea bisericii din Vrîncioaia, trimiţînd în acest fel un material amănunţit despre ”agresiunea prin restaurare” care a avut loc, sub ochii noştri, la Vrîncioaia, în munţii Vrancei. Mai adăugăm ca acest gen de restaurare nu este singular în judeţ, fiind o afacere transpartinică, care a înflorit după 1989 şi funcţionează indiferent de partidul aflat la Guvernare, peste capetele şefilor de la Cultură din Vrancea, desigur, cu complicitatea Bisericii locale, care semnează cu ochii închişi, de fiecare dată, Procesele Verbale de recepţie a lucrărilor, indiferent dacă au loc recepţii de lucrări executate doar pe hîrtii! (Valentin MUSCĂ)

---