Luptator in rezistenta anticomunista, salvat de prietenie
Costica Arbanas, unul dintre ultimii patru luptatori anticomunisti din Vadu Rosca care au supravietuit sovietizarii, comunismului si apoi inundatiilor devastatoare, si-a serbat 81 de ani de viata. O viata de om traita cu demnitate, cu decenta si cu bunatate, insusiri care par mai degraba desuete pentru vremurile in care traim. A incercat sa uite necazurile pentru ca "nu-i bine sa le pastrezi", dupa cum spune. Cu chipul blind, impodobit de ochii care poarta urmele multor lacrimi, octogenarul rememoreaza dramele traite sub comunisti, dar si incercarile la care l-a supus viata in ultimii ani. Costica Arbanas a supravietuit gloantelor din 4 decembrie 1957, cind Securitatea a inecat in singe rebeliunea anticomunista din lunca Siretului, dar a fost arestat alaturi de alti 17 barbati din sat pentru ca nu a vrut sa-si dea palma de pamint la colectiv. A fost condamnat pentru "revolta impotriva orinduirii sociale" si a trecut prin cele mai dure inchisori. N-a fost eliberat pina cind nu a finalizat un stagiu de munca la canal.
"In lagar, soarecii dadeau gust mai bun la mincare"
"In puscarie ne vinturau ca la roata norocului, am stat inchis cu doctori, cu preoti, cu oameni care au invatat carte. Acestia au fost mai plapinzi si au murit primii, ca nu puteau sa manince laturi. Stiti citi soareci am mincat in Insula Mare!? Cadeau in cazane si mai dadeau gust la mincare. Multi au murit de scirba. Primii s-au dus oamenii fini, intelectualii. De aia e bine sa fie omul invatat si cu greu, si cu o mincare proasta. E unul de pe la noi care s-a ingrasat ca purcelul, ca minca de toate", isi aminteste Costica Arbanas. Taranul anticomunist a fost arestat, dupa ce s-a ascuns cinci zile sub ieslea cailor. "Pai sa ma impuste in ograda la mine, se poate, bre?! Au incercuit satul, sa ne ia putinul. In ziua aia neagra murise bunica mea si nici nu i-a mai tras clopotul. Ne-au arestat pe rind: 18, in afara de cei 8 impuscati. In puscarie a fost greu tare. Imi aduc aminte de un prieten din Rastoaca. Cind l-au condamnat a intrat in el asa o frica de nu si-a mai revenit, n-a mai mincat si n-a mai baut. Pe mine, la Gherla, ca sa ma poata bate, mi-a gasit motiv ca am vrut sa ma uit pe fereastra. M-au lasat la piele, m-au invelit intr-un sac ud si doi caralii m-au batut pina am lesinat. Multi au murit, a fost inchisoare grea. Vroiau sa ne reeduce numai prin teroare. Am putut sa duc toate pentru ca eram tinar, aveam 30 de ani. Dumnezeu a fost atit de bun si ne-a imputernicit de am scapat. N-am cum sa-i multumesc. Ma duc la fiecare sarbatoare la biserica", ne-a mai spus Costica Arbanas.
"Nu dau un prieten vechi pe unul nou"
In inchisori, tot ce tinea de compasiune era pus la grea incercare. "In lagarul de la Stoinesti am intilnit un preot de la Mitropolia din Iasi, Vartolomeu. Era asa de blind si rusinos. Am furat jumatate de varza si m-am ascuns intr-un saivan ca s-o maninc singur, iar el facea rugaciuni intr-un colt. Ii era foame, dar nu indraznea sa ceara. A citit in inima mea ca sint darnic. Apoi m-a intrebat daca vreau sa ma impartasesc. Facea impartasania din marmelada... Ii purtam frica, sa nu pateasca ceva", rememoreaza fostul detinut politic. Spune ca in spatele gratiilor a descoperit ce inseamna sa-ti risti viata pentru un mic ajutor omenesc. "Era un preot din Vidra, care a primit o camasa noua pe care si-o spala el in gamela, ca ii era frica sa nu i-o mai dea de la spalatorie. L-au batut cu o coada de lopata de zbiera ca o vaca. Am incercat sa-l ajut, dar mi-a venit si mie rindul. Asa sint eu, am darul prieteniei, iar asta m-a ajutat in inchisori. Am stat in temnita si cu multi mocani de la Birsesti, oameni hitri, hotariti. Nu le fac complimente, dar cei mai sufletisti in carcera au fost mocanii. Acum au murit toti, la noi, la Asociatia Fostilor Detinuti Politici, mai vin doar femeile lor, saracutele", ne povesteste Costica Arbanas.
"Tu partid, eu partid"
Costica Arbanas a fost condamnat la zece ani de inchisoare din care a executat 2 ani, 3 luni si 3 zile. In urma, comunistii i-au confiscat tot. Sotia sa a platit chirie pentru propria casa. "A ramas acasa cu cele doua fete ale noastre, Ioana de 7 ani si Lica de 4 ani. Cind am venit acasa, cea mica nu ma mai cunostea. Cum nu mai aveam nimic, am plecat la Galati, la Combinatul Siderurgic, ca sa le pot intretine. Acasa, femeia mea s-a tinut de treaba, a lucrat la colectiv", ne-a povestit nenea Costica. Brusc isi aduce aminte de inundatii si il podidesc lacrimile. "Sotia mea se ineca daca era acasa, dar s-a nimenit ca era la spital. Am lasat tot si m-am suit la o vila cu alti 42 de oameni". Cu ajutorul copiilor, a reusit sa-si refaca gospodaria. Casa pe care a primit-o de la Gigi Becali a donat-o unui vecin mai modest. Cel mai fericit este nenea Costica atunci cind vorbeste de nepoti. "Mereu imi umplu ograda de bucurie si asta ma si tine in viata. Stiti cum e, o speranta il face pe om sanatos. Si daca sameni lucru bun, lucru bun iese. Sint multumit ca am femeia in ograda, riciie si ea prin gradina, creste puisori. De nepoti sintem bucurosi tare. Ionica, cel de 26 de ani, se insoara in august, cu fata cu care a stat in banca din clasa I-a, Maria, o fata frumusica, care s-a atasat de noi. E ofiter la crima organizata, dar are si scoala de procuror. Celalalt are 29, e la Bruxelles, la NATO. Si cealalta nepoata, fata lu"â„¢ Ioana, are vreo trei facultati. E in perspectiva de casatorie cu un doctor, i-a placut sa se faca profesoara de limbi straine. Buni copii, vad necazul omului, pe cind altii cind se imbogatesc nu se mai uita la cei in nevoi", isi lauda nenea Costica urmasii. Despre rebeliune, spune ca doar patru consateni arestati mai sint in viata, insa nu prea mai sint multi care sa inteleaga revolta lor impotriva sistemului totalitar, care a tinut tara pe loc vreme de 50 de ani. "Cind a venit Ceausescu la noi in sat, oameni culti in vremea aia nu erau decit preotul si invatatorul. Unul care nu stia nici sa semneze a fost pus secretar de partid. Pus fata in fata cu Ceausescu a zis: tu partid, eu partid!", glumeste amar omul care s-a opus colectivizarii. (Silvia VRINCEANU)
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
, acum 739400 zile, 4 ore, 38 minute, 29 secunde 
