Mijloc de intimidare: Legile din România pot fi utilizate abuziv împotriva jurnaliştilor
Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) oferă profesioniştilor din media şi nu numai ediţia revizuită şi adăugită a colecţiei de prevederi legale româneşti şi studii de caz privind libertatea de exprimare în România – “Cazuistica libertăţii de exprimare în jurisprudenţa românească”. Colecţia conţine articole de lege, studii de caz şi documente cu valoare normativă. În perioada octombrie 2014 – aprilie 2015, echipa Centrului pentru Jurnalism Independent a realizat peste o sută de interviuri cu manageri, editori, jurnalişti din presa locală şi centrală pentru a face o radiografie a problemelor mass-media, aşa cum se văd ele „de la firul ierbii”. Au răspuns acestui interviu şi profesionişti din redacţia Ziarului de Vrancea. Concluziile întâlnirilor indică, printre altele, adâncirea crizei economice, accentuarea controlului politic, depopularea şi deprofesionalizarea redacţiilor. "Sarcinile jurnaliştilor au crescut. Trebuie să producă şi materiale pentru ediţiile online, să facă fotografii, să filmeze, să editeze, să pună materialele pe site şi, de asemenea, să le asigure promovarea. Mai mult, nu mai există interes pentru pregătirea profesională a jurnaliştilor, deşi aceştia simt măcar nevoia unei informări privind legislaţia care le influenţează activitatea. Au apărut prevederi legale noi iar Codurile Civil şi Penal adoptate în 2009 au început să fie aplicate şi s producă efecte la nivelul cazuisticii. Toate acestea au reprezentat un motiv de a revizui şi completa lucrarea iniţială, transformând-o într-un instrument de lucru actual pentru toţi cei aflaţi în căutarea justului echilibru dintre libertatea de expresie şi protecţia corespunzătoare a celorlalte drepturi fundamentale ale persoanelor. Prima ediţie a fost realizată în 2013, după ce, prin raportul MCV din ianuarie 2013, Uniunea Europeană exprima, pentru prima oară în istoria recentă a României, îndoieli la adresa mass-media. De asemenea, făcea apel la “revizuirea” legislaţiei în sensul întăririi protecţiilor, în detrimentul consolidării libertăţii de expresie.", se arată în informarea echipei de la Centrul pentru Jurnalism Independent.
Legislaţia sună bine. Aplicarea?
Demersul a vizat o analiză aprofundată a legislaţiei româneşti care are atingere cu aspecte ale libertăţii de exprimare sau care ar putea afecta munca jurnalistului “Utilizarea constantă şi coerentă a prevederilor legale, în respectul libertăţii de exprimare chiar şi atunci când se urmăreşte protejarea demnităţii sau reputaţiei personale, este un prim pas necesar înainte de a deschide orice altă discuţie referitoare la cadrul legal”, consideră Ioana Avădani, director executiv CJI. O primă concluzie care s-a desprins din cercetare este că România dispune de un cadru legislativ cuprinzător şi detailat, care oferă suficiente protecţii pentru demnitatea umană şi viaţa privată, precum şi căi de remediere la îndemâna celor care se simt lezaţi. Majoritatea cauzelor studiate gravitează în jurul chestiunii demnităţii umane, a dreptului la imagine şi reputaţie – echivalentul infracţiunilor de insultă şi calomnie din vechiul Cod Penal, care odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal au dispărut din lexiconul juridic. "O analiză a speţelor demonstrează că există destul de puţine procese intentate jurnaliştilor din marile companii de media, ca şi cum justiţiabilii s-ar feri să intre într-o confruntare juridică cu aceştia, temându-se că bătălia este pierdută dinainte. Astfel, mai mulţi dintre interlocutori şi-au exprimat convingerea că o bătălie cu mass-media nu poate fi câştigată, chiar dacă ar câştiga un eventual proces în instanţă. O atare timorare conduce la un al doilea paradox: cu cât mai agresiv este un canal mediatic, cu atât mai puţină presiune de conformare la normele legale şi profesionale se pune asupra lui. În schimb, prevederile legale care pot fi utilizate la adresa jurnaliştilor sunt utilizate uneori abuziv pentru a limita expunerea legitimă, în interes public, a unor fapte sau conduite ilegale, imorale sau criticabile. În esenţă, deşi legea este văzută ca un mijloc puternic de punere în echilibru a unor drepturi care intră în conflict (libertatea de informare, libertatea de exprimare, pe de o parte, dreptul la intimitate şi demnitate, pe de alta), ea este utilizată mai degrabă ca un mijloc de intimidare sau de inducere a auto-cenzurii.", mai spun cei de la CJI.
Jurnalismul, din ce în ce mai vulnerabil
În plus, se arată în document, presiunile asupra jurnaliştilor nu se mai exercită direct, la nivelul conţinutului editorial. Formele de presiune s-au diversificat şi au devenit mai subtile, ele exercitându-se şi prin aspecte ale dreptului muncii sau ale gestionării proprietăţii intelectuale (contracte constrângătoare pentru jurnalişti, forme de angajare cu protecţii sociale slabe etc). La rândul lor, acestea vulnerabilizează jurnalistul şi îl conduc spre auto-cenzură. "Aşa cum era de aşteptat, cea mai puternică reglementare se înregistrează în domeniul televiziunii. Nu numai că televiziunea constituie cel mai puternic sector media din România (din punct de vedere economic), dar ea este şi principalul mijloc de informare şi divertisment pentru români. În plus, consumul de televiziune în România este printre cele mai mari din Europa. Expunerea publicului la programele de televiziune este extensivă şi, ca atare, influenţa ei probabilă asupra informării şi formării opiniilor publicului este mare. Se justifică, astfel, nevoia sporită de reglementare – prin lege, prin co-reglementare sau auto-reglementare. În ultimii ani, publicul a simţit nevoia de reacţie din partea CNA, formulând numeroase plângeri despre diferite derapaje ale posturilor de radio sau televiziune, văzând în CNA un pol important în aplicarea măsurilor care impun justul echilibru între libertatea de exprimare şi alte drepturi individuale. Legea Audiovizualului este aliniată standardelor europene, procedura de sesizare este simplă, CNA trebuie să trateze toate sesizările primite, dezbaterile şi deciziile sunt publice. Cei nemulţumiţi de deciziile CNA se pot adresa instanţelor de judecată, care confirmă sau infirmă aceste decizii. Dar disfuncţionalităţile interne de la nivelul CNA au blocat activitatea instituţiei, situaţie care a dus la creşterea frustrării publicului şi la (re)apariţia ideii de desfiinţare a Consiliului", mai detaliază cei de la CJI.
Ediţia din 2013 releva importanţa crucială a consolidării instituţionale a Consiliului pentru buna funcţionare a audiovizualului românesc. Influenţele politice sunt citate, cel mai adesea, ca fiind principalul factor de vulnerabilitate a CNA. Faţă de momentul 2013, a devenit imperioasă şi rezolvarea problemelor de management la nivelul CNA, pentru a recâştiga credibilitatea unei instituţii vitale pentru însănătoşirea audiovizualului românesc. Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării (CNCD) este prima “instanţă” a plângerilor legate de discursul discriminatoriu. Ca şi în cazul CNA, CNCD are potenţialul de a se transforma într-o instituţie–expert, jucându-şi nu numai rolul de arbitru, ci şi pe cel de educare a publicului. Studiul din 2013 releva că numărul cazurilor, relativ la mediul online, este oarecum mic, deşi discursul rasist sau cel instigator la ură este abundent cu predilecţie în mediul virtual. De altfel, în 2014, din cele 776 de plângeri adresate CNCD, doar 105 au avut ca temă demnitatea personală. "Putem spune că toleranţa la intoleranţă este mare în România şi că doar o consolidare a vizibilităţii şi încrederii publice în CNCD va face ca numărul sesizărilor către Consiliu să crească, asanând discursul public de componentele ilegale sau dăunătoare.", se precizează în materialul CJI.
Jurnalismul în era digitală
Studiul experţilor de la CJI a relevat tendinţa crescătoare a incidenţei cazurilor care implică noi tehnologii. Au apărut destule speţe pe tema libertăţii de exprimare în medii atipice, cum ar fi blogurile sau reţelele sociale. "Legislaţia românească este acoperitoare, putând fi aplicată cu uşurinţă şi domeniului online. Aplicarea ei rămâne, însă, problematică deocamdată, existând soluţii care acţionează în detrimentul libertăţii de exprimare sau care sunt tehnic inaplicabile, deoarece ignoră modul în care funcţionează Internetul.", insistă autorii raportului. În acest context, educarea publicului devine o componentă vitală. Noile tehnlogii au “democratizat” discursul public, deschizând accesul la sfera publică al oricărei persoane care dispune de o conexiune de Internet. Astfel, o funcţie rezervată până de curând jurnaliştilor profesionişti – anume culegerea şi diseminarea de informaţii – este în zilele noastre la îndemâna oricui. O atare deschidere a sferei publice a dus însă la diluarea normelor profesionale care caracterizau jurnalismul şi care impuneau cerinţe de onestitate, echilibru, verificare a informaţiilor şi protejare a celorlalte persoane. "În mediul actual, dacă oricine poate “genera conţinut”, astfel de obligaţii ar trebui să facă parte din educaţia de bază a tuturor, pentru a asigura menţinerea unei minime calităţi a spaţiului public. Ca atare, este necesară educarea generală a abilităţilor de a recepta şi intepreta critic mesajul media (media literacy), precum şi cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor legale presupuse de practicarea discursului public.", detaliază autorii raportului. Soluţia propusă pentru îmbunătăţirea climatului în mass-media din România, pentru eliminarea exceselor editoriale şi pentru asigurarea justului echilibru între libertatea de exprimare şi alte drepturi individuale nu se găseşte în schimbări sau ajustări de ordin legislativ. "România are un instrumentar legislativ de reglementare şi coreglementare suficient, dar acesta nu este utilizat pentru sancţionarea derapajelor editoriale”, a încheiat Ioana Avădani. Ediţia revizuită, publicată în ianuarie 2016, a fost realizată în cadrul proiectului Consolidarea Convenţiei Organizaţiilor de Media, coordonat de CJI în parteneriat cu Centras. Proiectul, finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România, şi-a propus să sprijine creşterea capacităţii organizaţiilor profesionale ale jurnaliştilor de a susţine interesul moral şi legal al breslei şi – în egală măsură – al publicului, în condiţiile unei pieţe profund marcate de probleme economice şi de erodarea încrederii în mass-media.
• Convenţia Organizaţiilor de Media (COM) s-a născut în 2002, din dorinţa de a oferi mai multă vizibilitate şi putere de negociere profesioniştilor din mass-media. COM este o coaliţie informală de asociaţii de jurnalişti, de alţi profesionişti din mass-media, sindicate şi organizaţii patronale care au identificat linii de acţiune comune pentru consolidarea sectorului mass-media din România şi promovarea intereselor de grup ale breslei. De la înfiinţarea sa, COM a derulat întâlniri sau conferinţe pe teme apropiate de obiectivele sale şi a reacţionat atunci când principiile sale fundamentale au fost în pericol. Cel mai important rezultat al activităţii COM rămâne elaborarea şi adoptarea celor două documente de auto-reglementare, Statutul Jurnalistului şi Codul Deontologic al COM, în iulie 2004. Ulterior (2009), COM a fost factorul motrice în elaborarea şi adoptarea Codului Deontologic unificat, care sintetizează prevederile a peste 15 documente de auto-reglementare diferite.
• Cei interesaţi de studiul cazuisticii privind libertatea de expresie în România au la dispoziţie, începând cu decembrie 2015, şi un alt instrument: Portalul de Jurisprudenţă Românească (www.rolii.ro), gestionat de Institutul Român pentru Informaţii Juridice. Acesta conţine, în acest moment, un număr de 2,2 milioane de hotărâri judecătoreşti datând din anii 2013-2015.
•
