Visul purtat în suflet 35 de ani
În satul dintre munţi dincolo de care se înalţă păduri negre de dese ce sunt, trăiesc 300 de suflete, oameni simpli, trecuţi de prima şi de a doua, unii şi de-a treia tinereţe, dar încă pe picioarele lor. Trăiesc aşa cum au moştenit şi au învăţat de la bunicii şi părinţii lor, mulţumiţi cu ce le-a dat bunul Dumnezeu. Un singur regret purtau în suflet, nu aveau o biserică în care să se cunune tinerii, să-şi creştineze copiii şi să-şi conducă pe ultimul drum bătrânii...
Au apucat să-şi vadă visul cu ochii dar, un versant şubrezit de ploile lungi a fost cât pe ce să zdrobească zidurile bisericii. Doar o minune a făcut ca valul pornit să se oprească în zidul de apărare, pe care nu l-a dat jos, a trecut doar peste el oprindu-se brusc în perete. Au urmat zile lungi de lucru şi nopţi fără somn pentru părintele Ghenadie Ponea, cum să facă, unde să găsească bani pentru construcţie. A călătorit toată ţara şi cei care l-au îndrumat şi sfătuit să ridice acest sfânt lăcaş, oameni de bine impresionaţi de dorinţa sa arzătoare, l-au ajutat să ducă visul mai departe. Acum, oamenii din sat se uită la biserică şi nu le vine a crede, intră, se roagă, dau o mână de ajutor şi se gândesc la momentul înălţător când biserica va fi sfinţită şi un preot va sluji - măcar o dată pe lună, dacă altfel nu s-o putea - şi în satul lor.
Vasile Grăjdan, maistru constructor, a lucrat la biserică.. A trăit şi momentul în care toţi s-au speriat că versantul o va acoperi... Nu s-a întâmplat. Şi-a pus toată puterea de muncă şi experienţa de-o viaţă pentru ca această lucrare să fie dusă la bun sfârşit.
„M-am gândit la satul acesta, la bătrânii de aici. Până la biserica din Andreiaşu sunt 9 km, drum lung. Mă gândesc că pentru ei este binevenit acest lăcaş”, spune Vasile Grăjdan.
- Veniţi des pe-aici? întreb.
„Sâmbăta şi duminica trec mereu”.
- Cum e când vedeţi biserica, sunteţi mai liniştit? întreb
„E un lucru frumos. Mă simt mai liniştit, sigur că da! Eu sunt între Andreiaşu şi Butucoasa, am 3 km până acasă.”
- A muncit părintele...
„A muncit, cinste lui. A umblat, a alergat după materiale. Să aduci o cifă de beton, e greu! Să torni de la distanţa aia ( din şosea, până la biserică, peste albia Milcovului), nu-i uşor! A folosit pompe..., cheltuială mare!”
- Ce-aţi făcut când aţi auzit că începe să alunece?
„Am venit special. M-am uitat, era urgie, deja depăşise primul zid. Viitura a trecut peste el. Cu ajutorul utilajelor s-a îndepărtat alunecarea. S-au făcut lucrări de întărire şi înălţare a zidului, o treabă foarte bună”, a mai spus maistrul constructor Vasile Grăjdan.
Ştefan Făşioiu are 95 de ani. Şi-a dorit toată viaţa o biserică în satul lui. A mers cu ceilalţi oameni din sat la biserica din Andreiaşu, dar acum nu-l mai ţin picioarele...
„Acum e bine, avem biserica aici, aproape”.
- Cine a făcut biserica? întreb.
„Gheorghiţă... ( părintele Ponea) E fiu al satului”.
- E vrednic?
„E foarte bine!”
Gheorghiţă Ghinu s-a născut, a crescut şi a trăit o viaţă de om în satul Butucoasa. Viaţa n-a fost uşoară, dar nu şi-a părăsit satul natal.
„Înainte de a se face drumul naţional, mergeam prin albia Milcovului la biserică, în satul Andreiaşu. 8 km, pe jos dus, 8km întors. Treceam toate vadurile pe unde era de trecut. A dat Dumnezeu de-a făcut această biserică. Părintele e finul meu, botezat de noi. Când am venit de la biserică l-am dăruit , or să iasă preot, ori măcar dascăl.”, povesteşte nenea Gheorghiţă.
- Când era copil, era harnic? întreb.
„Era foarte harnic, muncitor. A dat Dumnezeu şi a plecat la călugărie, după călugărie a dat Dumnezeu a făcut lucrări numai de bine, foarte frumoase şi-a dat Dumnezeu de a înflorit şi satul Butucoasa cu această minunată biserică. Eram pe pustiu aproape! Nu mă gândeam să fie minunea asta. Nu l-am creştinat degeaba”, a mai spus Gheorghiţă Ghinu, din satul Butucoasa.
Constantin Făşioiu a fost şofer până la pensionare. Având mai mult timp liber, s-a întors din nou cu faţa către sat. L-a impresionat necazul de acum aproape un an. Bunul Dumnezeu a oprit însă urgia înainte de a face pagubă mare, zidul bisericii rămânând în picioare.
„A venit muntele - chiar pământul lui tata - peste bisericuţă. Ne-am speriat, tot satul a venit aici, care mai de care a dat o mână de ajutor la depărtarea pământului. A adus părintele un utilaj greu şi s-a rezolvat. Acum e bine. Sper să revin de tot în sat şi să rămân aici. Nicăieri nu-i ca acasă”, a spus Constantin Făşioiu.
Ion Tătaru are casă în satul Andreiaşu, la 8 km depărtare, dar tare-i mai place biserica din Butucoasa, şi-i place „că e făcută pentru bătrâni, pentru bolnavi. Au unde veni să se-nchine, să-şi facă cele creştineşti. Mai e de lucru, dar 70-80 la sută e finalizată sfânta biserică”, ne spune şi Ion Tătaru.
Toader Făşioiu, rudă apropiată a părintelui Ponea, a trăit momente grele, pe care nu le poate uita.
„Eu şi noaptea veneam aicea, trăgeam cu sapa, cu lopata, să nu vină ruptura peste biserică. Striga cumnata la mine, Hai Toadere, că vine ruptura! Am salvat biserica şi am fost mulţumit. Băiatul acesta ( părintele Ponea ) a muncit foarte mult, l-a ajutat şi Dumnezeu”, povesteşte Toader Făşioiu, din satul Butucoasa.
Protosinghel Ghenadie Ponea, Exarhul Episcopiei Alexandriei si Teleormanului, fiu al satului Butucoasa, comuna Andreiaşu de Jos, plecat de 35 de ani dintre ai săi, nu şi-a uitat familia, consătenii, mai mult, nici de necazurile şi greutăţile lor n-a fost străin. Era mereu la curent cu tot ce se-ntâmpla in satul dintre munţi. Şi-a promis să ducă la bun sfârşit gândul ce l-a gândit, să ridice o biserică în sat. A fost susţinut moral de înalte feţe bisericeşti cărora li s-a confesat, a avut exemplul duhovnicului său, părintele Cleopa.
„Mulţumesc Sfintei Treimi, Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, tuturor puterilor cereşti şi tuturor sfinţilor pentru tot ajutorul dat. A fost un vis al meu de zeci de ani la care şi duhovnicul meu, părintele Cleopa de la Sihăstria, m-a îndrumat, m-a povăţuit, m-a sfătuit să fac această biserică în satul natal. Am reuşit după mulţi ani de amânări. Încercări, ispite am avut la această lucrare, dar nu m-am lăsat şi nu m-am dat bătut. Aveam nădejdea şi speranţa în Dumnezeu, Maica Domnului, sfinţi şi părinţi duhovniceşti, pe care i-am cunoscut şi am colaborat cu ei. Am întâlnit adevărate modele ale Bisericii cu care an dialogat şi am colaborat”.
- Ce mai aveţi de făcut aici?
„Greul, pot să spun, a trecut pentru că bunul Dumnezeu, cerul - divinul - mi-a trimis oameni care să-mi facă protecţia şi rezistenţa acestei clădiri. Catapeteasma din interiorul bisericii este în lucrare cu stranele de jur împrejur şi clopotniţa. Clopotele sunt gata la Baia Mare. Apoi pregătim sfinţirea anul viitor când este Unirea de la 24 Ianuarie 1859, apoi 100 de ani de la Primul Război Mondial şi 100 de ani de la Marea Unire. Anul viitor fac 35 de ani de când am plecat de la casa părintească, 35 de ani de călugărie, 35 de ani de diaconie, 35 de ani de preoţie, 35 de ani de administraţie. Tot anul viitor se împlinesc 20 de ani de când părintele Cleopa a plecat la cele veşnice”, spune, cu emoţie în glas, Protosinghel Ghenadie Ponea, Exarhul Episcopiei Alexandriei si Teleormanului, fiu al satului Butucoasa, comuna Andreiaşu de Jos. Dacă doriţi să ajutaţi la finalizarea lucrărilor, pentru mai multe informaţii, puteţi suna la tel. 0757/ 539. 359.
Citiți și:LOCUL NATAL - LOCUL PURTAT ÎN SUFLET....
