Sâmbătă, 1 Mai 2021, orele 7:09, clopotele Bisericii din Gura Caliței vestesc, printr-un sunet plin de tristețe, plecarea spre Ceruri a unui pământean ce și-a încheiat socotelile cu viața. 

Cetățenii satului, auzind clopotul, au devenit pe neașteptate curioși, întrebându-se unii pe alții oare cine a plecat dintre ei. De la clopotar vestea pornește ca un trăsnet: a plecat Maximilian Pupăză - pădurarul care timp de 15 ani a apărat și îngrijit cantonul 11 Sf. Ion. Om tânăr, puternic, fără viciul fumatului sau al băuturii, a pierdut lupta cu viața, plecând spre Ceruri după o grea și lungă suferință.

La început de martie 2020, în urma unui examen medical mai amănunțit, a fost depistat cu grave probleme de sănătate la plămâni. Neavând încredere în sistemul sanitar românesc care este în moarte clinică, acesta a preferat să meargă pentru tratament la un spital oncologic performant în Italia, la Roma. Timp de un an și două luni, s-a bucurat de cele mai bune tratamente oncologice și de o asistență sanitară de excepție. Cu toată priceperea și perseverența medicilor de  a-i reda sănătatea, nu s-a putut face mare lucru datorită imunității scăzute a organismului. Tratamentul făcut pentru plămâni a avut repercusiunile nefaste asupra sângelui și coloanei vertebrale, într-o zonă inoperabilă. Vestea plecării spre alte lumi a celui ce a fost Marian Maximilian Pupăză a șocat nu numai comunitatea din Gura Caliței, ci și comunitatea din satele limitrofe pădurii pe care a păstorit-o timp de 15 ani. 

Ca un remember al vieții celui dispărut, se poate spune că s-a născut la 10 Iunie 1971, în comuna Gura Caliței, din părinții Neta și Nicolae Pupăză. Urmându-și părinții, școala generală o face la Școala nr.23 din Brașov, iar liceul îl face la Gurgiu, județul Mureș, liceul fiind unul dintre cele mai vechi și renumite licee silvice din țară. Stagiul militar și-l satisface în Brașov și Sibiu, la securitatea de pază. După care se angajează ca tehnician la ICAS, Brașov.

Dorindu-și din totdeauna să revină pe plaiurile nașterii sale, prin 1995 se angajează ca pădurar la Ocolul Silvic Gugești, Jud. Vrancea, Cantonul Tinoasa. Concomitent cu serviciul, urmează cursurile Colegiului de Vânătoare din Brașov, devenind inginer cinegetic. 

Având cunoștințe notabile pe linia de silvicultură, a participat de multe ori la concursul „cel mai bun pădurar" obținând de multe ori locuri fruntașe.

Acum, când și fizic va părăsi această lume, cunoscuții, prietenii și colegii de breaslă, în tandem cu natura pe care a iubit-o atât de mult, îl deplâng, urându-i drum lin spre eternitate, rugându-l pe bunul Dumnezeu să-i odihnească sufletul, acolo unde numai oamenii ca el îl merită.

Dumnezeu să-l ierte și țărâna să-i fie una ușoară.