Profesorul care l-a convins pe Maiorul Pastia să investească în teatru la Focșani
Gheorghe Pamfil a fost profesor și director al Liceului Unirea până în anul 1913, când s-a pensionat după o viață petrecută la catedră. Iubitor de artă, implicat activ în viața socială a comunității focșănene, profesorul Pamfil a fost persoana care l-a convins pe maiorul Gheorghe Pastia, generosul filantrop, să-și investească o parte din avere în construcția unui teatru modern. A fost încununarea unui efort de mulți ani pe care profesorul unirist l-a depus pe lângă autoritățile locale și oamenii cu bani din județul nostru. Teatrul comunal Focșani – Maior Gheorghe Pastia a fost inaugurat în 1913, în data de 21 noiembrie.
Ideea construirii unui teatru nou, modern, care să răspundă standardelor și exigențelor de siguranță ale vremii nu era nouă. A încolțit încă de pe vremea în care prima sală de spectacole din Focșani, Teatrul Lupescu, a început să se degradeze și a devenit improprie organizării unor reprezentații de teatru. Cel care a început demersurile în acest sens a fost chiar Ioan Lupescu, fondatorul și directorul primului teatru focșănean.
Potrivit publicistului I.M. Dimitrescu, Ioan Lupescu a încercat să convingă atât autoritățile cât și pe simplii cetățeni să contribuie cu fondurile necesare construcției unui nou templu Thaliei. El a propus chiar și înființarea unei societăți pe acțiuni prin intermediul căreia proiectul să fie transpus în practică.
„Artistul începe o nouă propagandă printre concetățeni pentru zidirea, în Focșani, a unui teatru încăpător, moden și pentru formarea unei societăți pe acțiuni, în vederea realizării acestei idei. Nu a avut parte însă, a-și vedea visul îndeplinit“, I.M. Dimitrescu, Îndrumătorii (figuri focșănene de ieri), Tipografia Sentinela, Focșani, 1933.
Din păcate, actorul Ioan Lupescu n-a mai trăit suficient ca să-și vadă visul împlinit căci s-a stins din viață în anul 1893, la vârsta de 56 de ani, din cauza unui cancer.
Proiectul înființării unui nou teatru în Focșani nu s-a stins, din fericire, împreună cu Ioan Lupescu. Ideea sa a fost preluată și dusă mai departe de profesorul Gheorghe Pamfil, fost director al Liceului Unirea.
Dascăl dedicat și politician incoruptibil
Concetățenii profesorului unirist Gherghe Pamfile l-au descris drept un om foarte muncitor, dedicat școlii și elevilor săi, optimist și entuziast, un dascăl conștiincios, sever și drept dar blând și omenos în același timp, „o figură măreață a învățământului nostru“ (G.G. Longinescu).
O perioadă a cochetat și cu politica, fiind numit prefect al județului Putna. A demisionat și a renunțat la viața politică după ce partidul din care făcea parte și care l-a numit în funcție i-a cerut cu insistență să facă o concesie unei anumite persoane. Incoruptibil, spre deosebire de mulți dintre contemporanii noștri, profesorul Pamfil n-a cedat în fața presiunilor. El a refuzat să se compromită și s-a retras din funcție.
Profesorul Pamfil un animator al mișcării culturale locale
Mare iubitor și susținător al culturii și artei locale, profesorul Pamfil s-a implicat activ în susținerea societăților și instituțiilor culturale din orașul nostru. Văzând că autoritățile sunt surde și nu reacționează la dorința iubitorilor de teatru din Focșani de a ridica un alt edificiu de cultură, el a făcut apel la inițiativa privată. Ani de-a rândul a bătut pe la ușile focșănenilor cu stare și a făcut apel la mărinimia lor, încercând să-i determine să finanțeze un proiect de asemenea anvergură.
În cele din urmă efortul său a fost încununat de succes. S-a întâmplat după ce l-a întâlnit pe maiorul Gheorghe Pastia care înțelegând importanța cererii profesorului unirist a acceptat să suporte, din propriile fonduri, costurile necesare construcției unui teatru. Ne-a lăsat mărturie același I.M. Dimitrescu în lucrarea citată mai sus, „ Îndrumătorii (figuri focșănene de ieri)“, Tipografia Sentinela, Focșani, 1933:
„În afară, Profesorul Pamfil a fost un animator al societății focșănene, găsindu-l în fruntea tuturor operilor și inițiativelor de înălțare a Neamului, prin cultură. Ani de zile, mereu, a făcut apel la inițiativa particulară pentru ridicarea unui teatru, în orașul apostolatului său, până când într-o zi, întâlnind pe generosul ctitor cultural Maiorul Gh. Pastia acesta îl scutește de orice osteneală, oferindu-se el. Cu bani mulți să ridice monumentul neperitor al artei, care este Teatrul Comunal «Maior Gheorghe Pasita»“.
„Templu de educaţiune şi cultivare a sufletuluiׅ“
Actul de donație a fost semnat în 1908, coincidență, același an în care a decedat văduva lui Ioan Lupescu, fondatorul primului teatru din Focșani. Cu puțin timp înainte, Gheorghe Pastia și-a anunțat, printr-o scrisoare adresată Consiliului Comunal şi Primarului de atunci – Iorgu G. Poienaru, intenția de a de a dona banii necesari construirii unui „templu de educaţiune şi cultivare a sufletuluiׅ“.
Maiorul a oferit municipalității, pentru construcția edificiului, în mai multe tranșe, suma de 560.000 de lei. Primăria focșăneană a mai contribuit cu aproximativ 148.331 de lei.
Lucrările de construcție s-au încheiat cinci ani mai târziu, noul teatru din Focșani având aceeași arhitectură ca cele din Iași și Odessa. La 21 noiembrie 1913 a fost deschis publicului Teatrul Comunal „Maior Gheorghe Pastia”, edificiu în stil electic a arhitectului Constantin C. Giugolea, având ca antreprenor pe arhitectul Simion Vasilescu.
O zi mai târziu, pe 22 noiembrie 1913, pe scena de la Focșani s-a ținut reprezentația de gală cu „O scrisoare pierdută“ a lui I.L. Caragiale și monologul comic „Călugărul Pahnute“ scris de Ioan Lupescu. A fost un omagiu adus marelui artist care și-a închinat viața scenei focșănene și nu numai.
Articol republicat în Ziarul de Vrancea
Prima publicare noiembrie 2018
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
