”Ne-ngroapă pământul de vii”-spune un sătean din Chiojdeni, cu gospodăria distrusă de ultimele alunecări de teren
În comuna Chiojdeni, unde alunecările de teren au făcut prăpăd, de Sfintele Sărbători ale Paştelui distrugând 7 gospodării şI obturând albia râului Râmnicul Sărat, oamenii nu pot uita spaima prin care au trecut. Ca să nu sfârşească sub dărâmături, cei afectaţi au fost mutaţi în containerele puse la dispoziţie de către ISU Vrancea. Au plecat cu puţine lucruri, parte din agoniseala de-o viaţă rămânând în casele care se năruie văzând cu ochii, semn că alunecările de teren nu au încetat.
Printre primii evacuaţi se numără şi bunica Gigica Pantelie, dusă mai mult cu forţa în Lunca Morii, unde au fost instalate locuinţele provizorii. Cum se luminează de ziuă, după ce-şi hrăneşte găinuşele pe care le-a luat cu ea, porneşte spre casa unde a trăit mai bine de 75 de ani, casă ridicată împreună cu omul ei, cu trudă mare. Sprijinită în baston, merge aproape un kilometru deşi picioarele abia o mai ţin. Nu mai are pe nimeni şi bătrâneţile sunt tare grele la cei 95 de ani împliniţi.
„N-am pe nimeni, e greu tare, da, foarte greu.
- Cine are grijă de dumneavoastră? întreb.
„Dumnezeu şi cu mine...”
- Vă mai apucă somnul noaptea?
„Nu...”
- La ce vă gândiţi? La ziua de mâine, ce-oi păţi,” spune bătrâna cu lacrimi în ochi.
De când s-a mutat în locuinţa modulară, după ce hrăneşte „fetele”, cum le numeşte pe cele 5 găinuşe, bunica Gigica pleacă acasă. Daca are noroc să treacă pe acolo, nenea Radu Lupu o ia în căruţă şi o lasă în poartă.
„E bătrână, la vârsta pe care o are, s-ajungi pe drumuri, e greu...”, spune bărbatul impresionat de necazul bunicii.
În locuinţa modulară s-a aranjat cum a putut mai bine, dar nu-i ca acasă. Tot timpul, cât povesteşte, lacrimile îi curg pe obraji.
„Sunt bătrână şi-am ajuns pe drumuri... Am 95 de ani. E greu, e foarte greu de omul bătrân, nu se mai uită nimeni la tine”, plânge bunica Gigica Pantelie.
Bătrânica trăieşte ca păsările cerului dintr-o pensie de 500 lei, pensie de pe urma bărbatului ei veteran de război.
„Îs scumpe toate, nu vedeţi ce s-a mai scumpit acum? Trebuie să fac economie... De unde am, de unde n-am, trebuie să fac economie.”
- Vă permiteţi să cumpăraţi carne, lapte ouă? întreb.
„Carne, nu. Am cinci găinuşe cu mine, face câte un ou, două...”
- Asta mâncaţi? întreb.
„Da!”, spune bunica Gigica Pantelie, ca şi cum e firesc să fie aşa şi eu nu pricep atâta lucru.
Bunicuţa are nevoie de un consult la medic, sa-i dea ceva să n-o mai doară picioarele şi de ochelari noi ar mai avea nevoie căci cei pe care-i poartă acum mai mult rău îi fac decât bine.
În zona afectată de alunecările de teren, curţile sunt goale, casele pustii cu geamurile lucind în soare. Nu mai latră nici un câine, nu se mai aud glasurile celor plecaţi, porţile sunt ferecate cu sârmâ. Pereţii crăpaţi de sus până jos stau să se prăbuşească, uşile smulse din ţâţâni nu mai îndeamnă pe nimeni să le treacă pragul.
În ograda lui Alexei Niţă, cântăreţ la biserică, alunecările de teren au făcut prăpăd îngropând zidul din partea de nord la peste 2 m sub pământ. În interiorul casei iese apa din podele, soba s-a dărâmat, iar pereţii au prins deja igrasie.
„Ce pagube aveţi? întreb.
- Pagube totale. Casa este înclinată, în pericol de prăbuşire. Ne pune viaţa în pericol şi mie şi familiei mele. Ne-ngroapă pământul de vii, nu mai avem ce recupera. ” spune bărbatul.
De supărare soţia lui s-a îmbolnăvit grav şi este internată în spital, la Bucureşti. Copleşit de necazuri, omul plânge ca un copil.
„ A orbit la un ochi, de supărare ... ”
- Mai rezistaţi? întreb.
„Trebuie să rezist, am copiii pe care trebuie să-i cresc. Ajutaţi-ne, vă rugăm, ajutaţi-ne!”, mai spune Alexei Niţă.
Primarul spune că i s-a promis ajutor de la Guvern, mai mult, primele materialele de construcţie au sosit deja. Problema este alta, într-o localitate în care tot pământul a luat-o la vale, este greu de găsit un loc sigur pe care să se poată construi.
„Patru familii au fost mutate în locuinţele modulare, celelalte 3 familii mai stau pe la rude”, spune Grigore Constantin, primarul comunei Chiojdeni.
- Cum se va rezolva problema lor? întreb.
„S-au alocat deja materiale pentru construcţia locuinţelor, dar problema cea mai gravă e că nu avem teren. Încercăm să facem tot posibilul, să identificăm o suprafaţă, s-o atragem în intravilan, ca să se poată construi aceste locuinţe”.
- Credeţi că vor intra în iarnă, în casă nouă? întreb.
„Noi asta ne dorim cu toţii şi facem tot posibilul să-i mutăm în case”, ne-a mai spus Grigore Constantin, primarul comunei Chiojdeni.
Dacă doriţi să daţi o mână de ajutor acestor oameni greu încercaţi de nenorocire, puteţi suna la tel. 0731/ 324. 580, persoana de contact Grigore Constantin, primarul comunei Chiojdeni.
( Janine VADISLAV )
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Local
