Local

FOTO | Meșterul popular Şerban Terțiu din comuna Nereju a primit titlul de ”Tezaur Uman Viu”, acordat de Ministerul Culturii

Janine VADISLAV
9 iul 2019 1334 vizualizări

Şerban Terţiu, din comuna Nereju, îşi câştigă existenţa cu ajutorul câtorva unelte lăsate moştenire de tatăl său şi harul primit de la bunul Dumnezeu. Mâinile lui au fost binecuvântate, spun oamenii din sat, altfel n-ar fi putut da viaţă miilor de măşti, cu tot atâtea chipuri diferite, pe care le-a creat de-a lungul timpului. Pentru talentul lui şi pasiunea cu care a ţinut să transmită tradiţia mai departe, instruind generaţii de copii, Şerban Terţiu a primit titlul de „Tezaur uman viu”, pe care doar câţiva meşteri populari din ţară l-au primit. Tot din comuna Nereju este şi meşterul Pavel Caba, onorat şi dumnealui cu titlul de „Tezaur uman viu” şi care, mai bine de 60 de ani a dus faima cioplitorilor în lemn peste tot în lume. În vârstă acum şi cu probleme de sănătate, dumnealui a pus sculele de-o parte lăsând locul  fiicei şi ginerelui, care duc tradiţia mai departe.

Meşterul Şerban Terţiu are talentul de la Dumnezeu, dar sculele i le-a lăsat tatăl dumnealui, Pavel Terţiu, vestit la vremea sa.

„Asta-i cuţitoaia, cârlanul, cu care nivelesc (...) După aia am cuţitoaie de scobit...” 

- E greu? întreb.

„E oleacă, e oleacă de forţă. Cuţitoaia de cofiţă, o folosesc şi la măşti. Asta-i cuţitoaie dreaptă  (...) Acum îi fac buzele la masca asta”.

Şerban Terţiu avea vreo 5 ani când a tras întâia oară cu cuţitoaia, sau cârlanul, cum i se mai zice. A început prin a-şi imita tatăl, pe Pavel Terţiu, vestit la vremea sa în ţară şi nu numai. Toate sculele i-au rămas fiului Şerban care s-a dovedit la fel de talentat  reuşind să ducă tradiţia mai departe.

„Mi-a plăcut, m-am trezit în domeniul ăsta, cu meseria asta. Prima oară, eram în cls. a I, aveam vreo 7-8 ani,  am făcut o mască, n-a ieşit ca a lui taică-meu.”, râde meşterul Terţiu.

Tot atunci a avut norocul să-l cunoască şi pe profesorul Dimitrie Gusti, care a venit în Nereju. Întâlnirea l-a marcat pe viaţă şi l-a ambiţionat să devină ceea ce este azi, onorat şi admirat în toată Europa.  La 15 ani era deja recunoscut ca  fiind printre primii 3 cioplitori în lemn. A făcut de toate: măşti, tipare de caş, linguri, cofiţe, păsări. Acum lucrează doar măşti folosite şi de  Ansambul Tradiţional „Chipăruşul”.

„Anul trecut am fost în Bulgaria, în Grecia, am stat vreo 9 zile. Am vândut şi acolo. Expoziţie cu vânzare. Anul ăsta am fost în Franţa, la Lyon, vreo 4 zile. Şi acolo  am avut expoziţie şi am lucrat la măşti.”

Pe unde ajunge, românii vin să-l vadă, să-l cunoască. Aşa s-a întâmplat şi la Lyon.

„Veneau vizitatori şi când vedeau scris România - Vrancea, mă întrebau că de unde sunt din Vrancea? Ce m-am bucurat, auzeam vorbind româneşte, erau din Constanţa, Bucureşti, Brăila...” 

Pe unde-a fost, a luat şi scaunul dogarului pe care se fixează şi se lucrează  lemnul. De obicei foloseşte lemn de esenţă moale tei, salcie sau plop. Mai uşor ar lucra o mască din piele, dar preferatele sale  sunt măştile din lemn, mai spectaculoase, unele fioroase de-a dreptul. Le-a arătat europenilor cum se face o mască de lemn, acum ne-a arătat şi nouă, acasă la dumnealui, unde l-am găsit înconjurat de familie şi de elevii săi.

„E sculptată, uite dinţii...”

- Îi faceţi din ochi?

„Am tiparul din ochi. Asta-i  aşa, mai veselă, asta care râde. Aslaltă e mai tristă.

Masca asta e gata, acum îi punem coarnele.”

Coarnele de berbec sunt foarte tari, aşa că le găureşte cu un fel de sfredel acţionat manual, apoi se pune blana şi masca e gata. Cine vede prima oara dansul specific Nerejului, „Chipăruşul”, i se pare fioros din cale-afară. În Grecia, în timpul unui spectacol, părinţii abia şi-au putut potoli copii. 

„S-a urcat „Chipăruşul”,  pe scenă... Mămică dragă, a-nceput copiii a ţipa! După aceea s-au împăcat”.

Calea pe care a urmat-o din copilărie l-a împlinit şi-i fericit că munca i-a fost onorată.

„Mai ales când am luat şi „Tezaur uman viu”, m-am simţit foarte  fericit.”

- V-aţi simţit onorat?

„Da. M-au felicitat mulţi.”

S-a bucurat şi familia mai ales că primii ucenici i-au fost cele patru fiice.

Verginica îi calcă pe urme. Îşi aminteşte cum pe la 5-6 ani i-a pus acul în mână şi a învăţat-o să facă măşti din blană de oaie. Tot ea va duce şi tradiţia mai departe, mai ales că a rămas în sat.

„Eram micuţe şi-l mai necăjeam când încerca să-şi facă treaba dar, încet, încet, a devenit o plăcere pentru noi. Mai în serios, am început să facem măşti în clasa I., când am devenit eleva lui tata. Ne-a ajutat pe fiecare în parte, când a fost nevoie.

- Veţi continua tradiţia? întreb.

„Da, tata mai are câţiva ani şi o să iasă la pensie şi trebuie una din noi să continuam, să ducem tradiţia.”, a spus Verginica Terţiu- Chirică.

Numărul ucenicilor a tot crescut de la an la an, ajungând în acest moment la 24. Gabriel are deja 8 ani de ucenicie şi lucrează mai ales măşti din piele. Spune că măştile lui au fost admirate de localnici la sărbători şi asta i-a dat curaj.

„Masca pentru mine înseamnă un lucru deosebit pentru că mi-a plăcut de prima dată când am început să lucrez. Şi vreau  să ducem tradiţia mai departe”.

Doamna Lenuţa Terţiu, soţia meşterului, este o ţesătoare cunoscută în Vrancea şi are la rându-i 12 eleve. A preferat să rămână în umbra soţului pe care l-a sprijinit şi l-a ajutat tot timpul.

- A fost greu de dus celebritatea domnului Terţiu? întreb.

„Da, a fost. Rămâneam singură acasă cu copii, cu treburile gospodăreşti, aveam animale. Dumnealui era plecat mereu, avea invitaţii la târguri de meşteri populari. N-aveam ce face, asta era meseria de bază, trebuia s-o ducă mai departe”.

Familia Terţiu este împlinită acum, iar meşterul Şerban Terţiu onorat şi admirat de cei care iubesc obiceiurile şi tradiţia populară. Este printre puţinii care au colindat toată Europa arătând lumii frumuseţea tradiţiilor noastre, farmecul obiceiurilor vechi de sute şi sute de ani şi printre cei foarte puţini care acasă a fost onorat cu titlul de „Tezaur uman viu”. Are copii şi nepoţi care vor duce tradiţia mai departe, dar şi elevi silitori, îndrăgostiţi de spectaculoasele măşti care sporesc splendoarea sărbătorilor noastre româneşti şi stau de veghe la hotare Ce-şi mai doreşte meşterul Şerban Terţiu?  Sănătate, că-i mai bună decât toate.

( Janine VADISLAV )     


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.