Foto | În Vrancea, despre secetă, fermieri şi lucrările la Canalul Siret - Bărăgan, care se reiau în 2024
”Lucrările la următorii 18 kilometri din Canalul Siret-Bărăgan, ar putea demara în martie 2024”, anunţă ministrul Agriculturii, Florin Barbu. ( „Aşa cum au început şi în anul 2023”? se întreabă fermierul vrâncean pe care seceta l-a pus la pământ.). Prezent la Congresul Fermierilor, ministrul a vorbit şi despre sistemul de irigaţii, mană cerească pentru agricultori, dacă cei numiţi să se ocupe de acest proiect, nu l-ar fi făcut „uitat”, (gândind că ploaia va salva România).
Execuţia Canalului Siret-Bărăgan, pentru irigarea terenurilor agricole din Câmpia Română, a început în anul 1984, dar în 1990 lucrările au fost sistate. Din cei 198 km de canal doar 17 km s-au realizat. 30 de ani după, proiectul Canalului Siret-Bărăgan a rămas în acelaşi stadiu, în vreme ce fermierii au daună totală din cauza secetei, sau culeg prea puţin ca să poată acoperi cheltuielile de peste an. Cei mai mulţi, deşi tineri, şi-au cam pierdut speranţa şi se tem de ce e mai rău. Canalul, nu dă semn ca va aduce pe ogoarele vrâncene apa mult aşteptată, mai ales că este vorba de foarte mulţi bani pentru realizarea lui.
În zona oraşului Mărăşeşti, a luat fiinţă în 2021 o cooperativă din care fac parte câţiva tineri fermieri. Au mers pe principiul „unde-i unul nu-i putere, unde-s mulţi puterea creşte”, ca să se susţină, să se ajute între ei, să pună utilajele agricole la un loc, când e cazul, pentru a termina lucrările la timp. Toţi însă se luptă cu acelaşi neajuns, APA, care nu vine pe canalul năpădit de buruieni şi arbuşti şi ploile, din ce în ce mai rare.
Inginerul agronom Marian Ciuruc este şi administratorul Cooperativei Modruzeni. Împreună cu fratele lui lucrează 200 ha. În ultimii 3 ani mai mult a pierdut decât a câştigat dar, spune el, „noi suntem fermieri şi trebuie să ne facem datoria faţă de pământ”.
- Când aţi avut ultima ploaie? întreb
„Ultima ploaie am avut-o alaltăieri, cantitate măsurată în fermă, undeva la 13 - 14 l mp.”
- Suficient? întreb
„La momentul ăsta nu-i suficient.Țineţi cont şi de faptul că anul trecut am avut calamitate sută la sută, nu am recoltat un bob,” spune ing. Marian Ciuruc, administratorul Cooperativei Modruzeni.
În 2022 fermierii din nordul judeţului au muncit degeaba, mai mult, au rămas şi cu datorii mari.
„Doar la cultura de porumb am avut un minus de 5 miliarde lei vechi. Majoritatea imputurilor erau achitate, la zi. Anul ăsta a trebuit s-o iau de la zero cu tot. Nouă ne place ce facem, suntem tineri, încercăm să dăm din coate, să supravieţuim. Noi avem nevoie de apă, atâta tot!”
În lan, grâul, cum se spune în popor, „ţipă” după apă. Marian sfarmă un spic în mână. Deşi în lan pare un spic normal, în palmă rămân câteva boabe fără vlagă.
„Acestea sunt boabele de pe un spic...”, spune.
- Nu-s prea puţine? întreb
„Îs foarte puţine dar, ţinând cont că şi acestea au o umiditate destul de mărişoară, până la momentul recoltării acestea vor deveni şiştave, pierd apă, se usucă, ceea ce dă o masă hectolitrică foarte mică”.
- V-aţi gândit să renunţaţi?
„Nu, e ceva ce ne place foarte mult. Tot ce fac, fac din plăcere. E o moştenire de la tatăl meu care ne-a lăsat ferma. De la el am învăţat multe şi eu şi fratele meu. Nu m-aş vedea fără agricultură, vă spun sincer”, mai spune ing. Marian Ciuruc.
Nelu Buhai face agricultură din 2004 şi lucrează 33 ha, cultura mare: cereale, plante prăşitoare şi lucernă.
- Cum va fi anul ăsta? întreb
„Sper să ies şi eu pe profit, dar am datorii rămase de anul trecut. N-am avut bani şi-a trebuit să iau pe datorie. Am datorii de vreo 6000 euro în momentul de faţă către Comcereal. Dacă nici anul ăsta nu voi face porumb şi floare sunt nevoit să renunţ.Ne vom duce în sapă de lemn”, spune Nelu Buhai, din zona Modruzeni.
Radu lucrează în fermă de la 14-15 ani.
„Am crescut în fermă şi ferma a crescut odată cu mine”, spune el cu mândrie.
- Câte hectare lucraţi? întreb
„Aproximativ 950- 1000 ha, cultura mare”.
Îi place munca în fermă pentru ca îi dă o mare satisfacţie, dar recunoaşte, această meserie vine şi cu minusuri, nu doar cu plusuri, fapt care nu ţine neapărat de fermieri.
„Iar minusurile”, spune Radu, ”nu suntem întotdeauna la mâna noastră, să putem controla tot ce ţine de fluxul tehnologic, aşa cum nu putem controla nici vremea”.
Radu consideră că a fost un dezavantaj pentru fermierii români decizia luată de guvernanţi, ca cerealele din Ucraina să intre în România, un flux mare de cereale la un preţ mai mic, care a făcut aproape imposibilă valorificarea cerealelor noastre, fermierii români fiind blocaţi cu cerealele în hambar.
„Practic, toată marfa lor trebuia să ajungă acolo, în port, nu la procesatori sau fermierii locali”, mai spune Radu Mărtinescu, din comuna Slobozia Ciorăşti, membru al Cooperativei Modruzeni, care a venit împreună cu un alt membru al Cooperativei, Silviu Ungureanu, care lucrează 230 ha de rapiţă, grâu şi puţin porumb irigat cu greu.
„Nici pe canalul de irigaţie( acolo unde e posibil ) nu prea vine apa, vine cu normă de udare şi noi avem un deficit de 500 l/mp de pământ. Avem promisiuni din partea ANIF-ului că se vor săpa canalele dar, deocamdată nu s-a săpat un metru de pământ. Nu s-a luat nici o măsură, doar vorbe şi promisiuni”, spune Silviu, care nu are nici o speranţă când adaugă, „Da eu nu cred că vom supravieţui toţi anul acesta!”
„Eu mi-as dori apa”, intervine şi Ciprian Ciuruc, ”că restul ştim să le facem foarte bine, la momentul respectiv”.
- Aveţi utilaje? întreb
„Avem, în Cooperativă stăm foarte bine. Le-am zis la început, hai să facem o cooperativă, ca să vindem recolta laolaltă, obţinem preţ mai bun, devenim şi noi mai mari, mai luaţi în seama. Din păcate, apa rămâne o mare problemă”.
Deşi li s-a promis, s-a tot amânat de pe un an pe altul, poate până la „sfântu aşteaptă”, sau nu? Asta depinde de cine aude şi decide să pună piciorul în prag.
La români este o vorbă, „sătulul nu crede flămândului...”, aşa şi cu fermierii noştri, cel care are apă la discreţie nu-l crede pe cel care se zbate ca peştele pe uscat. Dar nu mai pot nici ei, nu mai au bani să investească. Guvernanţii văd doar pâinea albă pe masă (deşi cea neagră e mai gustoasă ), dar nu ştiu, sau nu vor să ştie cât de greu ajunge ea, PÂINEA, pe masa românului, sărac ori bogat, cu cât efort, câte sacrificii, câtă muncă, câte speranţe de multe ori năruite... S-ar putea ca într-o zi s-o caute pe masă ( pe ea, PÂINEA )şi să n-o găsească. Numai că atunci va fi prea târziu... Fermierii nu se plâng, „trag la jug”, pentru că ştiu cât de importantă este munca lor. Numai că e nevoie să ai şi mulţumirea sufletească la final, că ai câştigat ceva, că are şi familia ta „ce pune pe masă”, ai copii de crescut, de ţinut la şcoală, cât despre vacanţă, distracţii, mai răruţ că-i mai drăguţ! Există grija, „va ploua? am bani pentru înfiinţarea culturilor, îmi pot plăti datoriile?”.
Fermierii nu sunt vedete, nu ies în faţă, n-aşteaptă să li se mulţumească pentru ceea ce fac, aşteaptă doar ca cei în drept, guvernanţii acestei ţări, Ministerul Agriculturii să ţină cont şi de ei, să le asculte doleanţele, să rezolve problemele care nu sunt doar ale lor - să fie respectaţi. Pentru ei, respectul s-ar putea traduce prin interesul cu care le sunt ascultate, dar mai ales rezolvate problemele. Şi aşa mâncăm pâine făcută din cocă îngheţată..., poate trecem şi la carnea artificială, ori la laptele de păpădie?
„Anul trecut, am avut o discuţie cu domnul ministru Daea, a fost prezent aici, în zonă, să vadă prăpădul care a fost în urma secetei, împreună cu directorul de la ANIF Bucuresti, dl Popa. Ni s-a promis că se va mări Canalul Siret - Baragan, unde este finalizată lucrarea cu vreo 3 km şi mută dopul. Nici in momentul de faţa nu s-a mişcat un pai... Am fi putut salva, cu puţină irigaţie, vreo 47 ha, sola compacta. Pentru noi era mult dacă se făcea”, spune Ciprian Ciuruc, fermier Cooperativa Modruzeni.
”Domnul Daea a plecat, cel care i-a luat locul nu ştie ce-a promis domnul Daea, sau are alte priorităţi”.
A răspuns întrebărilor, domnul prefect Nicuşor Halici, care arată pe hartă cum stă şi cum ar putea să stea în viitorul apropiat situaţia din zonele afectate de secetă.
„Aici suntem în zona Mărăşeşti, zonă adiacentă pe canalul de la km. 5 Siret - Bărăgan şi în coborâre spre Focşani, unde avem şi suprapunerea cu Canalul Şoimu, care poate alimenta peste 4000 ha de teren agricol, care ar putea fi irigat prin intermediul Canalului Şoimu, canal care nu poate deveni funcţional dacă nu aducem Canalul Siret - Bărăgan”.
Prefectul spune că ”în 2 ani, 2 ani şi jumătate, sau poate mai devreme decât spune Ministrul Agriculturii, această investiţie ar putea deveni realitate”, cu o condiţie...
„Fiind o achiziţie europeană de 120 mil euro, etapele sunt unele mai vaste, trebuie respectate acele termene”, mai spune domnul prefect Nicuşor Halici.
Fermierilor nu le vine să creadă, mai ales ca promisiuni au tot avut şi în realitate nu s-a schimbat mai nimic. Fermierul Marian Ciuruc pune punctul pe „i” la final.
„N-am văzut niciodată să funcţioneze sistemul de irigaţii. ANIF-ul ar trebui să se ocupe, să ne aducă apa la marginea bucăţii, iar noi, fermierii, în momentul când avem apa şi siguranţa că putem face irigaţii, sa investim, să aducem apa la plante.”
De trei ani fermierii vrânceni trăiesc sub ameninţarea secetei şi a pierderilor suferite. Degeaba ai pământ bun, degeaba ai sămânţă competitivă şi faci lucrări conform stas- ului, dacă nu plouă la timp sau nu vine apa pe canalul de irigaţie.( Janine VADISLAV )
”Membrii Cooperativei Modruzeni sunt şi membri ai <<Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice Vrancea>> o asociaţie profesională, afiliată Forumului Agricultorilor şi Procesatorilor Profesionişti din România, din februarie 2022. Asociaţia reuneşte producători agricoli care însumează peste 30 000 ha şi care acţionează din 2001 în scopul reprezentării şi protejării intereselor acestora”. precizează Nicoleta Olteanu, dir. executiv ACCPT Vrancea
