Foto | Beciurile care-au apărat Focșaniul de bombardamente în cel de al II-lea Război Mondial. Date de la recensământul din 1938
Anul 1938 a fost unul prevestitor pentru ceea ce a urmat în toată lumea: a doua conflagrație mondială. La Focșani s- au înmulțit instrucțiunile, normativele, ordonanțele și publicațiunile care pregăteau populația orașului pentru ceea ce urma să se întâmple în curând. Autoritățile locale au stabilit la acel moment unele măsuri de siguranță, ținându-se cont de faptul că orașul avea o populație de 30.000 de locuitori și circa 400 de beciuri și pivnițe. S-a considerat că foarte multe dintre ele nu erau amenajate și nu ar fi putut rezista la dărâmăturile caselor de deasupra.
Mai erau în oraș și 13 subsoluri ce ar fi putut fi folosite ca adăposturi contra gazelor și anume Teatrul „Maior Gh Pastia” , Tribunalul județean, Prefectura, Hala, Banca Națională, Banca „Milcov”, Hotelul „Bristol”, Palatul Jandarmeriei, Gara, locuințele CFR, Școala Normală, Liceul de Fete (Cuza). O „Publicațiune” din octombrie 1938 menționa: „cei ce au beciuri rezistente în Focșani le vor folosi în cazul unui atac aerian cu obuze, bombe, gloanțe de mitralieră, gaze toxice. Dar mai înainte vor pune la intrare 2 perdele înmuiate în ulei de in fiert (pături sau saci), închizând complet intrarea. Se vor amenaja de asemenea, din burlane, răsuflători înalte de 8 metri și se vor îngriji să aibă la îndemână uneltele și materialul necesar pentru astuparea oricărei crăpături a beciului și pentru întărirea bolților sau săparea unei alte ieșiri în caz de dărâmare ca: lopeți, târnăcoape, grinzi, scânduri.”
Focșănenii erau anunțați că vor trebui „să aibă, pregătit, într-un vas bine închis o rezervă de apă ce trebuia reînnoita săptămânal. Totodată, pe cât cu putință, iluminat sumar, lampă electrică, baterii electrice de rezervă, hrană ușoară, în special pentru copii (lapte, zahăr ciocolată), scaune sau bănci, materiale sanitare, săpun etc. Adapostul trebuia prevăzut cu o groapă adâncă care să servească de closet, lucru care va necesita și materiale dezinfectante.”
Astfel întreg orașul trebuia să se pregătească pentru ce avea să fie mai rău. Și aceste lucruri s-au întamplat, până la urmă, căci Focșaniul a fost bombardat cumplit în timpul războiului. Astfel, în urmă cu un secol, la 11 iunie 1944, între orele 9 si 15 minute și 10 și 30 de minute focșănenii au trăit un moment de panică. Aproximativ 100 de avioane americane, bombardiere grele cu 4 motoare, însoțite de avioane de vânătoare au atacat în 5 valuri, venind dinspre zona Tecuci. Au bombardat puternic orașul nostru, având în vedere anihilarea bazei militare de la Focșani. Au fost distruse și avariate cazărmile Regimentului 1 Căi Ferate, Regimentul 5 Pionieri, Regimentul 10 Dorobanți, Regimentele 5 si 11 artilerie, depozitele și anexele.
Un al obiectiv l-a reprezentat distrugerea aerodromului german din Focșani. Au fost uciși doi bărbați, 11 femei și 3 copii și rănite 89 de persoane. Și-au pierdut viața și 43 de militari, din care 3 ofițeri. Au fost incendiate 32 de case și 53 grav avariate. Cele mai afectate au fost străzile din apropierea cazărmilor militare. Au fost distruse 5 clădiri militare și 3 grav avariate. Paguba a atins suma de 466.120.224 de lei. La aerodromul german au fost distruse parțial 10 barăci și au fost uciși 8 lucrători din serviciul sanitar.
Un al doilea bombardament de mai mici proporții a avut loc a avut loc în noaptea de 25 spre 26 iulie 1944 în cartierul Gării. Un avion inamic a lansat 6 bombe care au adus mari distrugeri sporind panica în rândul populației. Au fost înregistrați 148 sinistrați, iar pagubele totale ale orașului Focșani s-au ridicat la nivelul a aproximativ o jumătate de miliard de lei la cursul anului 1944.
Ei bine, pierderile de vieți omenești ar fi fost și mai mari dacă nu ar fi existat sutele de beciuri și pivnițe împrăștiate prin tot orașul despre care autoritățile s–au îngrijit să le recenzeze cu maximă atenție și care ar fi putut adăposti la nevoie circa 15.000 de persoane, având o capacitate de aproape 60.000 de metri cubi. După un simplu calcul matematic, ar rezulta, să zicem, o încăpere de 2-3 metri înălțime, cu sute de metri metri lățime și alte sute de metri lungime. O adevărată cavitate subterană uriașă! Foarte folositoare în urmă cu 100 de ani. Deoarece, cu certitudine, numărul de morți ar fi fost mult mai mare în lipsa acestei infarstructuri.
Pe străzile unde fuseseră luate în evidență mai multe beciuri, cu siguranță, cei din zonă erau puțin mai liniștiți. Deoarece, la nevoie, puteau spera că vor avea unde să se adăpostească. De exemplu pe strada Brăilei erau raportate vreo 30 de beciuri. Pe str Cuza Voda 21 astfel de încăperi. Pe B-dul Carol erau 14 astfel de spații. Pe I.C.Brătianu (Republicii )-12, iar pe strada Mare-24. Mai erau numeroase astfel de locuri subterane, pe strada Mihail Kogălniceanu.Și anume 9. Pe strada Maior Mureșanu-7, pe strada Dimitrie Cantemir de azi, 11. Pe strada Cezar Bolliac 14, pe stara Bucegi 14, pe strada Măgura 9 etc.
Cea mai mare astfel de încăpere subterană, beci și nu subsol, ar fi aparținut Societății „Podgoria” cu sediul în strada Constantin Brîncoveanu, azi str Bicaz. Pe locul știut de focșăneni ca „Vincon.” Care ar fi putut adăposti la nevoie 390 de persoane. 210 persoane ar fi intrat la Nicu Tătaru de pe strada Mare nr 386. Iar următorul astfel de loc încăpător din Focșani a fost o proprietate situată sub nivelul zero, la un anume Madgearu din strada Mare nr 24. Cu spațiu pentru aproximativ 150 de persoane ce ar fi putut să se adăpostească aici. Cel mai lung astfel de beci avea atunci 40 de metri. Cel mai lat vreo 10 metri.Iar cel mai înalt 6 metri.
Dacă au fost și tuneluri, în trecut, pe sub orașul Focsani, acest lucru nu este menționat în documentele Arhivelor Nationale. Și este puțin probabil să fi fost construite astfel de căi de comunicație subterană, în primul rând din cauza dificultăților de edificare. Probabil că acolo unde unele beciuri se apropiau foarte mult unele de altele, iar constructorii știau acest lucru, se putea crea o breșă de legătură de mici dimensiuni care la nevoie putea fi obturată. De exemplu, dacă proprietarii celor doua beciuri legate astfel se certau, nu-și mai avea rostul o astfel de comunicație. Sau dacă Principatele și Focșaniul s-au unit, iar vama a fost desființată, ce folos mai avea să te chinui prin subteran cu puțină marfă de contrabandă?Dovada existenței acestor posibile culuare de legătură ar rezulta indirect din faptul că documentele menționează că unele beciuri din Focșani depășeau granitele proprietăților, acolo de unde se începea săpătura și ajungeau sub alte clădiri, curți, sau chiar artere stradale. Cel puțin în cazul clădirii din Focșani, B-dul Gării nr. 6, sunt indicii documentare, că beciul aferent proprietății ajungea, în trecut, până la jumătatea actualului bulevard. În prezent doar proprietarul poate confirma daca mai este așa sau nu. Și poate că mai sunt si alte zeci de cazuri identice, așa că imaginația focșănenilor relativă la faptul că în fiecare zi calcă pe o rețea de tuneluri nu pare să fie foarte, foarte departe de adevăr.
Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale
Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea
Citiți și : Beciurile secrete ale Focşaniului! Unde ne mai adăpostim în caz de război?
FOTO | Subteranul Focşaniului - câteva beciuri simple sau o reţea complicată de galerii secrete?;
Un drum al contrabandiștilor din urmă cu 200 de ani a ieșit la lumină în Focșani
