Foto | Alte amintiri din Focşanii de altădată
Copilul de care-mi amintesc... nici fată, nici băiat, mai mult fată decât băiat în Ajunul Crăciunului.
Atunci venea Circul Franzini în Focşani, aşezat în spatele prăvăliilor ovreieşti, la doi paşi de Tutungeria surorilor Tetoianu şi Bodega în care se producea domnul Ridiche, cu acordeonul lui. Era vremea când copilul, mai mult fată decât băiat, primea de la doamna Gianina Grigoresco, patroana circului, o păpuşa de porţelan, cu rochiţa de catifea roz şi sorţ de mătase cu danteluţă fină. Faţă în faţă cu naşa ei, care-i întinde mâna, aproape transparentă, să-i fie sărutată, odată pe an. Sărută inelul, fără s-o privească, de teamă să nu se facă bulgăre de gheaţă. Totul durează un minut, poate două, dar ei i se pare că în iest timp creşte, devine femeia - mamă, apoi bunică, dacă ar fi ştiut ce înseamnă aşa ceva. Avea voie să păstreze păpuşa, care-i semăna bucăţică ruptă naşei, până trecea Crăciunul, după care dispărea în lada L-tinei şi uitată rămânea.
Am văzut casa, minunată alcătuire de linii, pereţii înnodaţi în colţuri, colţurile întărite cu capete de lei, croite în lemn de cireş...
Acoperişul în echilibru perfect. Trepte la intrare, pridvorul deschis, în faţa uşii încremenite în tocul gros.
Uşa n-o deschide nimeni.
Ultimul chiriaş, o femeie înaltă, cu picioare frumoase, cu glezne subţiri şi păr fumuriu până la ureche, din care creşte, la fiecare mişcare, gâtul zvelt pe care frisonează discret ţesătura eşarfei de mătase.
Ultima oară a închis uşa, a aruncat cheia, a lăsat poarta întredeschisă. Şi dusă a fost.
Nu s-a aflat niciodată ce s-a întâmplat cu acel copil pe care-l purta pe braţe, dacă era fată, dacă era băiat... ( Janine VADISLAV )
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Local
