Ultimul interviu din Irak a lt. col. Stefan Balan Am avut 405 griji in Irak si alte citeva mii in
Lt. col. Stefan Balan era un comandant iubit si respectat de militarii Batalionului 280 Infanterie Focsani. Cu o zi inainte de a pleca din Irak, a mers la zigguratul din Ur, monumentul antic care domina baza Camp Mittica din Irak, folosit de vechii mesopotamieni pentru a sta de vorba cu zeii. Comandantul a urcat in tacere si cu capul sus cele peste 140 de trepte ale tempului care pareau ca duc catre cer. Legendele spun ca zigguratul face legatura muritorilor intre pamint si cer. La jumatatea drumului l-am rugat pe colonel sa se opreasca pentru a-i face o fotografie. Amabil, a oprit din urcus si a zimbit. A fost ultima fotografie cu el in Irak. Surprinzator, cu toate ca alti oficiali militari isi pun vesta si casca antiglont cind viziteaza batrinul ziggurat, lt. col. Balan a mers neinarmat catre creasta tocita a vechii piramide mesopotamiene. Comandantul acordase cu citeva ore inainte ultimul interviu Ziarului de Vrancea, a carei
prima parte o publicam azi. Se bucura nespus ca un ziarist din judetul sau a reusit sa vina in Irak, sa-i vada pe vrinceni trudind pentru a creste credibilitatea Romaniei si a Armatei Romane pe plan international.
Reporter: Sinteti la finalul a sase luni de misiune! Sinteti obosit?
Lt. col. S.B: Relativ. Nu poti fi obosit, pentru ca misiunea inca nu s-a terminat. Se va incheia atunci cind toti militarii vor fi acasa.
R: Ca si comandant, banuiesc ca ati 405 griji in plus.
Lt. col. S.B.: Da, am avut 405 griji in Irak, plus citeva mii in tara, dar am promis ca voi avea grija de toti si cred ca mi-am tinut promisiunea.
R: Sintem la ora concluziilor. Cum caracterizati aceasta misiune?
Lt. col. S.B: Daca la inceputul misiunii, aceasta avea un anumit tipic, ca urmare a evolutiei situatiei de securitate din zona lucrurile s-au schimbat, unele au evoluat in sens pozitiv, dar in acelasi timp au aparut si provocari si amenintari noi, mult mai bine organizate, si pe timpul misiunii noastre am avut de-a face cu astfel de lucruri
R: Puteti sa exemplificati?
Lt. col. S.B: Da, actiunile fortelor ostile, teroristii, sint mult mai bine organizati, au la dispozitie o logistica buna, au tehnici si proceduri noi pe care noi, ca urmare a interactiunii, a trebuit sa le descoperim si sa le gasim o rezolvare.
R: Se pun bombe chiar si in cadavre de animale.
Lt. col. S. B: Aceasta este una din procedurile vechi. In ultimul timp si-au perfectionat metodele si sint in masura sa distruga blindajul chiar si celui mai perfectionat tanc din lume. Si noi am avut un astfel de incident.
R: Cum a fost?
Lt. col. S. B: Un dispozitiv explozibil improvizat a carui tinta a fost o patrula a Batalionului 281 Infanterie. Dar, ca urmare a faptului ca noi ne-am pregatit, faptul ca acel ofiter care a comandat isiunea a inteles foarte bine situatia, si a luat masurile pentru care era pregatit, a facut sa evitam pierderile de vieti omenesti.
"Am preferat sa muncim, nu sa ne laudam"
R: Se spune ca este bine sa fie o pregatire grea in tara, pentru a fi mai usor in teatru.
Lt. col. S. B: Da, cu cit transpiri mai mult la instructie, cu atit iti este mai usor la razboi si pot afirma ca anul trecut a fost pentru noi un an foarte greu. Am participat la activitati de instructie in poligonul Malina, ne-am echipat cu o noua masina de lupta, Jderul. Dupa ce am terminat cu asta am venit in sprijinul sinsitratilor din Vrancea, desi despre noi nu s-a stiut ca am actionat. Noi am preferat sa muncim, sa ne facem datoria, fara sa facem apel la media ca sa fim cunoscuti. De fapt, aceasta unitate a avut poate cele mai multe ore de munca la inundatii. Acolo, in situatii limita, oamenii interactioneaza si realizeaza spiritul de echipa necesar pe timpul desfasurarii unei actiuni de lupta adevarata. Apoi a venit
pregatirea pentru exercitiul DEMEX 2005, unde iarasi am fost, ca sa spunem asa, "vioara intii".
R: Focsaniul incepe sa ocupe un loc din ce in ce mai important pe harta militara a tarii.
Lt. col. S.B: Eu sint sigur ca, in afara Bucurestiului, la ora actuala, Vrancea reprezinta una din cele mai mari garnizoane.
R: Putem sa spunem ca sintem pe locul doi?
Lt. col. S. B: Citeodata chiar si pe locul intii, de ce sa nu indraznimsi asta.
R: Ati avut vreun moment in Irak de care va amintiti cu mare
emotie?
Lt. col. S.B: Emotii sint tot timpul, emotii am avut si cind am asteptat cu sufletul la gura, ca urmare a unor incidente din zona de responsabilitate, sa se intoarca oamenii cu bine inapoi. Emotii am avut pentru ca am luat decizii, si cind iei decizii sint momente in care te indoiesti pina vezi rezultatul: am facut bine, n-am facut bine... de tine depinde viata multora si, in tara, existenta altora. Acum pot spune ca nu regret nici una din deciziile pe care le-am luat, desi au fost si situatii limita.
"Nu sintem capsunarii armatei"
R: Pe linga pericolul nevazut, militarii au mai avut un inamic: caldura. Au existat probleme de adaptare in Irak?
Lt. col. S.B: Probleme de adaptare sint tot timpul, chiar si cei care au avut doua misiuni in zona desertica au avut probleme. E un alt climat aici decit in Afganistan, ceva mai umed si a creat probleme
pentru unii, dar restul s-a adaptat bine. Am avut situatii limita, cind militarul a depasit temperatura corpului si a ajuns la 41 de grade. Cu interventia rapida a medicilor am reusit, si aici am avut norocul
sa avem spitalul american care ne-a ajutat foarte mult.
R: A fost si spitalul italian, care a ars, din pacate. Ati intervenit si
acolo?
Lt. col. S.B: Am fost primii care au intervenit pentru stingerea acestui incendiu, pentru ca amploarea a fost destul de mare.
R: S-a scris in presa ca militarii romani din Irak ar fi "capsunarii armatei". Este adevarat? Cit conteaza componenta financiara?
Lt. col. S.B: Am avut atunci o interventie directa catre domnul Cristian Tudor Popescu, care a scris asta, si am considerat ca intr- o societate civilizata totul functioneaza pe bani. Toata lumea munceste pe bani, nu stiu de ce militarii romani n-ar munci tot pentru bani, dar asta nu inseamna ca totul se rezuma doar la bani. Faptul ca sintem o mica organizatie ce functioneaza pe anumite principii, faptul ca dincolo de bariera de la intrarea in Camp Mittica te pindeste moartea, de ce sa nu o spun, nu inseamna ca totul se reduce la bani. Daca un ziarist, atunci cind scrie un articol, eventual poate declansa o situatie deosebita, in nici un caz viata lui nu este pusa in pericol.
R: Sa revenim, cit conteaza banii? Poate ca te cheama si banii aici, vrei sa-ti faci o situatie, insa vazind care sint conditiile, temperaturile de 60 de grade, la un moment dat poti spune ca nu am nevoie de 70 de dolari pe zi ca sa traiesti in asemenea conditii sase luni de zile.
Lt. col. S.B: Sigur spui asta, dar ce ne-am face daca toata lumea ar renunta doar pentru ca sint greutati. Cred ca in Romania e necesar ca fiecare sa-si faca treaba pentru care ce este platit atit
cit poate da sistemul respectiv. Atit este diurna pentru noi, asta nu inseamna ca nu venim sa ne facem misiunea, misiuni s-au facut si cu mai putini bani de atit.
R: Exista loc si de mai bine.
Lt. col. S.B: Evident, dar asta nu inseamna ca noi cerem. Daca sistemul ne va da, vom avea, nu e grija noastra principala problema financiara.
Retragerea din Irak, "o decizie politica"
R: Consider ca armata a avut un rol foarte important in cresterea gradului de credibilitate de care se bucura Romania pe plan extern. Cum s-a resimtiti scandalul declansat de retragerea
trupelor din Irak?
Lt. col. S.B: In fapt, noi executam ordinele.
R: Armata este un instrument la indemina diplomatiei.
Lt. col. S.B: La indemina celor care sint la putere.
R: A existat o stare de panica, o demoralizare?
Lt. col. S.B: Nu, efectiv aceste lucruri nu se iau in calcul, pentru ca noi stim realitatea de aici, stim pasii care se fac pentru o astfel de activitate, in sensul ca o astfel de decizie e politica si se poate decide sa se retraga trupele, dar in fapt trebuie urmariti niste pasi, pentru ca retragerea sa se faca in anumite conditii, dintre cele mai onorabile, si mai ales la capitolul securitate a operatiei de retragere a unui numar de militari. Chiar si o suta daca retragi din dispozitivul fortelor coalitiei, trebuie facuta in cunostinta de cauza. Toti militarii stiau ca retragerea nu va fi de o zi sau de o noapte.
R: Vorbeam de componenta politica, cit de des ati fost fost vizitati de politicienii care au cerut retragerea?
Lt. col. S.B.: Colegii nostri care au executat misiunile anterioare au avut parte de astfel de vizite de la Ministrul de Externe si presedintele Romaniei, pina la membri ai comisiilor de aparare. Noi nu am avut decit vizite de documentare din partea militara, de la cel mai inalt nivel pina la nivelul comenzii directe.
Sinuciderea lui Lili Dobre
R: La plecarea dumneavoastra in teatru, domnul general Badalan, seful SMG, si-a exprimat speranta ca la intoarcere sa nu raspunda nimeni absent la apelul solemn. Ati pierdut un militar, este vorba de Lili Dobre, puscas infanterist, care s-a sinucis. Ce s-a intimplat? Au existat foarte multe intrebari in Romania la care nu s-a raspuns.
Lt. col. S.B.: Eu am cerut ca aici sa vina un procuror militar pentru cerceta cazul si pentru a stabili cu adevarat despre ce a fost vorba. Noi stim foarte bine ca a fost o decizie unilaterala a lui de a proceda asa. Din punctul nostru de vedere, a fost un accident.
R: A fost prima sinucidere a unui militar roman intr-un teatru extern.
Lt. col. S.B.: Da, asa este, dar nu numai in armata Romaniei sint sinucideri. V-am mai spus, noi functionam ca o organizatie, ca un sat, daca vreti.
R: Satul Batalionul 280 Infanterie.
Lt. col. S.B.: Da, exact, si intr-un sat se intimpla si evenimente pozitive si negative.
R: S-a conturat o cauza, ar fi trebuit trimis acasa, a dat Lili Dobre semne ca ceva este in neregula?
Lt. col. S.B.: Nu, nu a dat semne, cred ca este o cauza particulara. Chiar la inceputul lunii martie eu am avut o discutie cu el, a spus ca are niste probleme de familie, dar nu este singurul, e normal, sintem multi aici. A spus ca a trecut peste ele, l-am intrebat daca vrea sa treaca acasa si a spus nu. A rupt orice legatura cu casa, avea un telefon mobil la dispozitie, a aratat cartela pe care atunci a rupt-o si a spus ca din momentul acela nu-l mai intereseaza ce mesaje personale primeste de acasa.
R: S-a spus ca a primit niste mesaje mai urite.
Lt. col. S.B: Nu e o problema pe care eu trebuie sa o elucidez.
R: Familia nu e impacata cu gestul sau.
Lt. col. S.B: Toata lumea e neimpacata.
R: Astepta un copil.
Lt. col. S.B: Tocmai de aceea nu am inteles, daca a existat cea mai mica indoiala la inceputul misiunii sau pe timpul pregatirii ca are o problema, asa cum am procedat si cu alti militari, nu mai venea la aceasta misiune.
R: Ca militar, avea voie cu arma in cortul de odihna?
Lt. col. S.B: Nu era in cortul de repaus. Dupa ce si-a curatat armamentul, avem un loc special unde se depune armamentul si munitia, gestul pe care l-a facut l-a facut in acest cort. A asteptat un moment in care a intrat singur, asta e tot. Premeditare, mai mult de cele 30 de secunde nu a existat.
"Am uitat sirul zilelor in Irak"
R: Au fost militari care au renuntat?
Lt. col. S.B.: Au mai fost probleme medicale. Un accident stupid, cineva a calcat strimb si si-a rupt piciorul, se poate intimpla oriunde, nu neaparat intr-o misiune.
R: A fost un militar care a renuntat dupa ce i-a murit copilul.
Lt. col. S.B.: Aceea a fost o problema pentru noi, va dati seama sa rezolvi o astfel de chestiune, sa-i spui unui astfel de om care trece printr-o drama, sa-l anunti, e dificil. L-am ajutat si in 24 de ore a fost acasa. Acesta este un caz in care poti sa te implici. Inclusiv in cazul lui Dobre, ca sa revenim, personal eu am intrebat pe cineva din familie daca stie ca are probleme. Raspunsul a fost ca nu, sau mai bine zis ca nu o intereseaza persoana respectiva.
R: Banuiesc ca si dvs v-a fost greu departe de casa, departe de sotie de fiica. Cum ati suplinit dorul?
Lt. col. S.B: Acum m-am uitat la calendar si am vazut ca e 27 iulie, de regula nu am stiut in ce zi sint, stiam ca e o noua zi de misiune. Faptul ca programul aici e destul de incarcat, ca permanent ai mintea ocupata, chiar si noaptea, faptul ca trebuie sa rezolvi destule probleme aproape ca uiti. Intotdeauna am avut in schimb grilja sa dau un telefon acasa, sa vad ce mai este nou. Asta a fost principala forma de a tine legatura.
R: Eu cred ca e mult mai greu pentru cei care ramin acasa decit pentru cei care pleaca.
Lt. col. S.B: Da, e adevarat, si am incurajat infiintarea unei asociatii care sa vina in sprijinul celor de acasa.
R: Asociatia este condusa de sotia dumneavoastra.
Lt. col. S.B: Intimplator, nu era necesar. Trebuie sa mai invatam ceva, eu le mai spun celor din batalion ca nimeni nu ne va ajuta niciodata cu absolut nimic, trebuie sa ne ajutam singuri.
R: Din cite stiu eu, au fost militari care au devenit tatici si ele au suplinit oarecum lipsa tatalui.
Lt. col. S.B: Asa este, au fost mai multi, patru numai din zona Focsaniului. Sotii doamnelor care au devenit mamici, au avut un rol important, e clar ca moralul lor a fost destul de ridicat.
R: Cum s-au facut simtite aici? V-au facut surprize?
Lt. col. S.B: De Ziua Indragostitilor foarte multi au primit tot felul de cadouri care sa sugereze aceasta zi, de Paste am avut pe masa mai mult decit ne-a pus la dispozitiei Ministerul Apararii, asa cum era si normal, prin grija acestei asociatii, si cred ca a fost un moment in care ne-am simtit cu totii aproape, a fost un moment in care iarasi ne-am incarcat cu energie, pentru ca trecusem printr-o perioada destul de dificila. Exact dupa ce s-a terminat acest eveniment de Paste, a fost moartea caporalului Bogdan Hincu.
Desi nu facea parte din Batalionul 280 Infanterie, noi, cei de aici, am incercat sa fim uniti si cred ca am reusit.
R: Stiu ca ati pierdut si colegi italieni.
Lt. col. S. B.: Da, sint colegii nostri si intotdeauna vor ramine cu noi. Am promis comandantului Brigazii italiene Sassari, celor care au comandat brigada italiana pe timpul cit au avut loc aceste evenimente, i-am sprijinit si noi pentru ca ne-am dat seama ca a pierde patru, cinci militari inseamna foarte mult intr-o astfel de zona, si ne-am asumat raspunderea pentru ca impreuna sa putem trece mai bine peste un astfel de moment. Continuarea in numarul de miine. A consemnat Silvia VRINCEANU
