Astăzi despre Lucian Blaga - academician, filozof, poet, dramaturg, profesor universitar, diplomat - îndepărtat de la catedră împreună cu conferențiarul și discipolul său, Ion Desideriu Sârbu, și profesorii universitari Liviu Călin și Nicolae Mărgineanu
Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, Alba, România – d. 6 mai 1961, Cluj, România) a fost eseist, filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român. S-a născut la Lancrăm, lângă Sebeș. Localitatea natală se afla atunci în comitatul Sibiu. Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul lui Isidor Blaga și al Anei (n. Moga). Copilăria i-a stat, după cum mărturisește el însuși, „sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului”,[7] viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” – neputând să vorbească până la vârsta de patru ani. Mama poetului, Ana Blaga, a murit în anul 1933 la Sibiu, în vârstă de 74 de ani. În luna august 1949, fratele poetului, Longin Blaga, a murit de asemenea în Sibiu.
Astăzi despre Lucian Blaga - academicianul, filozof,, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, diplomat - îndepărtat de la catedră, împreună cu conferențiarul și discipolul său, Ion Desideriu Sârbu, și profesorii universitari Liviu Călin și Nicolae Mărgineanu.
#Primele clase le-a urmat la Sebeș, la școala primară germană (1902-1906), după care a urmat Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1906–1914), unde era profesor ruda sa, Iosif Blaga, autorul primului tratat românesc de teoria dramei.
Debutul
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în Românul, cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909. În anul 1911 călătorește în Italia, unde își petrece timpul în librării, căutând cărți de filosofie, și vizitând vestigiile istorice ale acestei țări.
Studii
A urmat cursurile Facultății de Teologie din Sibiu și Oradea în perioada 1914–1916, pe care le-a finalizat cu licență în 1917. A studiat filosofia și biologia la Universitatea din Viena între anii 1916 și 1920, obținând titlul de doctor în filosofie. Aici a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care îi va deveni soție. A revenit în țară în ajunul Marii Uniri. În anul 1916, în timpul verii, Blaga vizitează Viena, unde descoperă Expresionismul.
Cariera literară
Activitatea publică și academică
Publică la Sibiu, în 1919, placheta de versuri Poemele luminii (reeditată în același an la Cartea Românească, în București), precum și culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu.
Prima sa dramă, Zamolxe, îi apare în ziarul Voința (1920), iar în volum în 1921, la Cluj, la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul”. Academia Română îi decernează Premiul Adamachi pentru debut (1921). Universitatea din Cluj îi premiază piesa Zamolxe (1922). I se tipăresc primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernauțeană Die Brucke (1922) (Podul). În 1924-1925, locuiește în Lugoj. A fost redactor la ziarele Voința și Patria, membru in comitetul de direcție al revistei Cultura, colaborator permanent la publicațiile Gândirea, Adevărul literar și artistic și Cuvântul.
După Dictatul de la Viena, se află în refugiu la Sibiu, însoțind Universitatea din Cluj (1940–1946). Conferențiază la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj (1946–1948). Are un rol major în formarea tinerilor care fac parte din Cercul literar de la Sibiu și o mare influență asupra lui Ion Desideriu Sârbu.
Revenit în România reîntregită, s-a dăruit cauzei presei românești din Transilvania, fiind redactor la revistele Cultura din Cluj și Banatul din Lugoj. A fost ales membru al Academiei Române în anul 1937. Discursul de recepție și l-a intitulat Elogiul satului românesc.
În anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu în anii ce au urmat dictatului de la Viena (1940–1944). La Sibiu redactează, începând cu 1943, revista Saeculum, care va apărea un an. A funcționat ca profesor universitar până în 1948, când a fost îndepărtat cu brutalitate de la catedră. Motivul este de natură politică: se pare că Blaga a refuzat invitația de a conduce Partidul Național Popular, un satelit al Partidului Comunist. Împreună cu el au fost înlăturați și conferențiarul și discipolul său, Ion Desideriu Sârbu, și profesorii universitari Liviu Călin și Nicolae Mărgineanu.
Luntrea lui Caron
Din 1948, fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf. Devine cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie (1949–1951), apoi bibliotecar-șef (1951–1954) și director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. Nu îi mai sunt publicate volumele și preferă să se ocupe de traduceri. În această perioadă a finalizat traducerea piesei Faust de Goethe, iar în 1958 apare primul volum din Opere de G.E. Lessing în traducerea lui Lucian Blaga. A tradus poeți germani clasici și moderni. Poeziile scrise acum vor fi publicate postum. Tot în această perioadă scrie romanul cu tentă autobiografică Luntrea lui Caron, publicat de asemenea postum. A decedat la 6 mai 1961, în Cluj. Lucian Blaga a fost înmormântat în ziua sa de naștere, 9 mai, în cimitirul din Lancrăm.
Activitatea diplomatică
În anul 1926 a intrat în diplomație, ocupând succesiv posturi de atașat cultural la legațiile României din Varșovia, Praga, Lisabona,Berna și Viena. A fost atașat și consilier de presă la Varșovia, Praga, Berna (1926–1936) și Viena (1936-1937),subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1937–1938) și ministru plenipotențiar al României în Portugalia (1938–1939).
Propus pentru premiul Nobel
Există zvonuri cum că Lucian Blaga ar fi fost propus în 1956 de Rosa del Conte și de criticul Basil Munteanu, la inițiativa lui Mircea Eliade, pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Cei doi nu locuiau în România, Rosa del Conte era autoarea unei cărți despre Eminescu, iar Basil Munteanu locuia la Paris, unde se exilase din motive politice.[Nominalizările pentru premiile Nobel sunt ținute secrete timp de 50 de ani, iar după 2006 acestea au fost publicate pe site-ul său, iar numele lui Lucian Blaga nu apare între nominalizații acelui an.[
Literatura română
Pe categorii
Istoria literaturii române
1919 - Poemele luminii
1921 - Pașii profetului
1924 - În marea trecere
1929 - Lauda somnului
1933 - La cumpăna apelor
1938 - La curțile dorului
1942 - Poezii, ediție definitivă
1943 - Nebănuitele trepte
Cicluri de versuri editate postum
Vârsta de fier 1940-1944
Cântecul focului
Corăbii cu cenușă
Ce aude unicornul
Dramaturgie
1921 - Zamolxe, mister păgân
1923 - Tulburarea apelor, dramă
1925 - Daria, dramă în patru acte
1925 - Ivanca
1925 - Învierea, pantomimă în patru tablouri și Fapta, joc dramatic
1927 - Meșterul Manole, dramă în cinci acte
1930 - Cruciada copiilor
1934 - Avram Iancu, dramă într-un prolog și trei faze
1942 - Opera dramatică, 2 vol.
1944 - Arca lui Noe
1964 - Anton Pann, dramă într-un prolog și patru faze (postumă)
Filozofie
Creația sa filosofică este grupată în trei trilogii:
1943 - Trilogia cunoașterii în trei volume: Eonul dogmatic, Cunoașterea luciferică, Cenzura transcendentă.
1944 - Trilogia culturii în trei volume: Orizont și stil, Spațiul mioritic, Geneza metaforei și sensul culturii
1946 - Trilogia valorilor, Știință și creație, Gândire magică și religie, Artă și valoare.
Cea de-a patra, Trilogia cosmologică, a rămas în stadiu de proiect. Din ea autorul a publicat un singur volum, Diferențialele divine, primul din această ultimă trilogie.
Aforisme
1919 - Pietre pentru templul meu
1926 - Ferestre colorate, însemnări și fragmente
1945 - Discobolul, aforisme și însemnări
1977 - Elanul insulei, editată postum
Proza
Hronicul și cântecul vârstelor, volum autobiografic, editat postum, 1965
Luntrea lui Caron, roman, editat postum, 1990, ediția a II-a, 1998, ediția a III-a, 2006
Volume de eseuri și studii filozofice
1922 - Cultură și cunoștință
1924 - Filosofia stilului
1925 - Fenomenul originar
1925 - Fețele unui veac
1926 - Daimonion
1931 - Eonul dogmatic
1933 - Cunoașterea luciferică
1934 - Censura transcendentă
1934 - Orizont și stil
1936 - Spațiul mioritic
1936 - Elogiul satului românesc, discursul de recepție la admiterea sa în Academia Română
1937 - Geneza metaforei și sensul culturii
1939 - Artă și valoare
1940 - Diferențialele divine
1941 - Despre gândirea magică
1941 - Religie și spirit
1942 - Știință și creație
1947 - Despre conștiința filosofică
1948 - Aspecte antropologice
Eseuri publicate postum
1966 - Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea
1968 - Zări și etape
1969 - Experimentul și spiritul matematic
1972 - Isvoade
1977 - Ființa istorică
1977 - Încercări filosofice
Volume traduse în limba franceză
1988 - L'Eon dogmatique, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
1989 - L'Éloge du village roumain, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
1992 - L'Étoile la plus triste, (La Différence, trad. Sanda Stolojan).
1993 - L'Être historique, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Mariana-Georgeta Piscoci).
1993 - Les Différentielles divines, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
1995 - Trilogie de la Connaissance, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
1996 - Trilogie de la Culture, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
Volume traduse în limba bulgară
1985 – Нeподoзирани стъпала - антология, изд. Haродна Култура, София (Nebănuitele trepte, antologie, 200 de poezii traduse de Ognean Stamboliev și Nikolai Zidarov, Editura Narodna Kultura, Sofia, 1985)
2012 – Поеми на свeтлината, изд. Авангардпринт, България, 2012 (Poemele luminii, poeme și eseuri, traducere și prefață de Ognean Stamboliev, Editura Avangardprint,Bulgaria, 2012)
Corespondență
Corespondență, 1989
Domnița nebănuitelor trepte. Epistolar Lucian Blaga - Domnița Gherghinescu-Vania (1941-1948), 1995
De amicitia: Lucian Blaga - Ion Breazu (corespondență), 1995
Corespondență de familie, 2000
Traduceri
J. W. Goethe, Faust, 1955
Din lirica universală, 1957
Din lirica engleză, 1958
Ediții de referință
Opere, ediție îngrijită de Dorli Blaga, vol. I-XII, București, Editura Minerva, 1974-1995
Opere, ediție critică și studiu introductiv de George Gană, vol. I-V, București, Editura Minerva, 1982-1993
Statuia lui Lucian Blaga din fața Teatrului Național din Cluj, opera lui Romul Ladea
Premii literare și distincții. Afilieri
1935 - Primește Premiul C. Hamagiu al Academiei Române pentru activitatea dramatică și poetică din ultimii ani.
1936 - Este ales membru titular al Academiei Române.
1949 - Academia Română îi încredințează redactarea a două capitole din Istoria filosofiei românești.
Aprecieri
Biblioteca Centrală Universitară din Cluj îi poartă numele: Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj Napoca.
Universitatea din Sibiu îi poartă numele: Universitatea Lucian Blaga din Sibiu.
În cinstea lui Lucian Blaga, pe Aleea Clasicilor din Chișinău, a fost ridicat un bust din bronz.
Multe străzi din localități din România: Alba Iulia, Arad, Bistrița, Brașov, București, Râmnicu Vâlcea, Satu Mare, Timișoara au primit numele poetului: strada Lucian Blaga.
De asemenea numele lui este purtat si de catre un liceu de prestigiu din Constanta ,,Liceul Teoretic Lucian Blaga Constanta"
Filatelie
Serviciile poștale din Republica Moldova au emis, în 1998, o marcă poștală cu portretul lui Lucian Blaga, cu valoarea nominală de 1,80 lei [moldovenești].
Lucian Blaga pe bancnota de 5000 de lei (bătrânețe), ediția 1998
Lucian Blaga pe bancnota de 200 de lei (tinerețe), ediția 2006
Notafilie
Banca Națională a României a emis, în 1998, o bancnotă, cu valoarea nominală de 5.000 de lei (ROL), pe aversul căreia a fost reprezentat portretul lui Lucian Blaga, la bătrânețe.
Portretul lui Lucian Blaga a fost gravat pe aversul bancnotei cu valoare nominală de 200 de lei (RON), emisă de Banca Națională a României, în 2006.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Citiți și:
Astăzi despre „Cel mai iubit dintre pământeni” Ion D. Sîrbu, omul
care în romanul lui Marin Preda este Victor Petrini - scriitorul care a
refuzat să-l denunțe pe Lucian Blaga
