Sport

VIDEO!!!!Alin Moldoveanu : “Am avut lacrimi în ochi cand s-a cantat imnul pentru victoria mea”

“Paradoxal, anul acesta nu sunt campion naţional. Am ieşit doar pe locul doi. Să vedeţi cat contează ziua într-un concurs de tir”, a motivat campionul olimpic, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Ziarul de Vrancea.Alin Moldoveanu spune că a avut parte de un public entuziast la Londra.“Biletele s-au epuizat, sala a fost plină şi aplauze la fiecare foc”, ne-a dezvăluit sportivul care a plans cand s-a intonat imnul naţional

 Campionul Alin Moldoveanu a acceptat ieri să ofere în exclusivitate pentru Ziarul de Vrancea un interviu în care vorbeşte despre cea mai importantă competeţie la care a participat, Jocurile Olimpice de la Londra. La doar cateva ore de la venirea în Focşani, proaspătul campion olimpic şi-a găsit cateva minute libere pentru a sta de vorbă cu reporterii noştri, în Piaţa Unirii. Alin Moldoveanu a acceptat să vorbească despre paradoxul de a fi campion olimpic, dar nu şi naţional, însă ne-a dezvăluit şi amănunte interesante din culisele unei competiţii olimpice. La campionatele naţionale din acest an, Alin Moldoveanu a ocupat locul doi, fapt care arată cat de mult contează ziua şi momentul într-un astfel de concurs. “Am muncit la fel de mult. Mi-am aşteptat randul. E singurul lucru la tir pe care poţi să-l faci”, ne-a spus campionul olimpic. Ironia face ca Alin Moldoveanu să nu intre în primii zece sportivi ai Vrancei în 2012 pentru simplul motiv că nu este legitimat la un club din judeţul nostru.

 

Alin Moldoveanu ne-a dat întalnire în Piaţa Unirii pentru a ne acorda un interviu

Sportivul a primit o maşină Renault pentru performanţa de la Londra

R: După performanţa deosebită de la Londra ai ajuns în sfarşit şi acasă. Cum te-a primit familia?
A.M.: O primire foarte frumoasă şi călduroasă. Am fost copleşit! M-au aşteptat cu de toate, a fost o surpriză deosebită.
R: Familia este cea care ţi-a fost aproape. Totuşi, ce au crezut părinţii cand te-ai apucat de acest sport?
A.M.: Mama şi tata nu au pus multă bază, apoi au început să mă încurajeze, lucrurile s-au îngroşat şi s-a ajuns aici.
R: Tirul nu este cel mai popular sport. Ai mai cochetat cu altele?
A.M.: Fotbal am jucat doar în curtea şcolii. Am mai fost trei luni la gimnastică, puţin la karate, dar nimic serios. Singurul sport de performanţă a fost tirul.
R: Îţi mai aminteşti primul concurs?
A.M.: Îmi aduc aminte, a fost cu domnul Alaci, aici la Focşani. Acum, domnul Alaci a venit la Bucureşti să mă aştepte. A fost foarte frumos.
R: Te gandeai atunci că poţi ajunge campion olimpic?
A.M.: Visam să ajung, dar nu ştiam eu ce înseamnă campion olimpic.
R: Ai plecat la Dinamo, au venit şi succesele naţionale…
A.M.: Paradoxal, anul acesta nu sunt campion naţional. Am ieşit doar pe locul doi. Să vedeţi cat contează ziua într-un concurs de tir.
R: Ai luat locul patru la Beijing. Ai muncit mai mult pentru Londra?
A.M.: Am muncit la fel de mult. Mi-am aşteptat randul. E singurul lucru la tir pe care poţi să-l faci. Dacă vrei mai mult nu poţi. La Olimpiadă sunt 40 de sportivi, la mondiale 80.
R: Ce presupune proba ta?
A.M.: Pe langă o pregătire psihică deosebită, trebuie să tragem 60 de focuri, la o distanţă de 10 metri, cu puşca cu aer comprimat, într-o oră şi 45 de minute.
R: Ai în minte concursul de la Londra?
A.M.: Nu foarte clar. Am încercat să-mi fac treaba cat mai bine şi mi-a ieşit
R: Publicul?
A.M.: Este foarte silenţios la tir, aproape inexistent. La Londra a fost total opus. Biletele s-au epuizat, sala  a fost plină şi aplauze la fiecare foc. E prima dată cand mă întalnesc cu aşa ceva.

“Mi-au dat lacrimile cand s-a cantat imnul”
R: Ai ştiut pe ce loc eşti în clasament, în timpul concursului?
A.M.: Cand tragi bine, 10, bănuieşti că eşti în faţă, dar nu ştii cat de în faţă. Am revăzut finala pe internet şi mi se ridica părul de fiecare dată şi îmi creştea pulsul. Prima reacţie după ce am devenit campion olimpic a fost să mă bucur, deşi nu s-a văzut acest lucru. Dar la tir, în timpul concursului intri într-o stare de concentrare din care ieşi foarte greu.
R: La cine te-ai gandit prima dată?
A.M.: La familie, la domnul Alaci, la toţi cei care au pus umărul pentru o asemenea performanţă.
R: Ţi s-a cantat imnul pentru victoria ta?
A.M: Am avut lacrimi în ochi în acele momente. Asta spune totul.
R: Ai fost şi la Beijing, ai văzut şi Londra. Cum ţi s-au părut oraşele?
A.M.: Londra e mai curată, cu clădiri vechi. Un oraş impresionant, mi-a plăcut. Nu mi-a plăcut în schimb vremea, a plouat aproape în fiecare zi. Fiecare Olimpiadă are ceva special şi rămane în inima sportivilor.
R: Satul Olimpic?
A.M.: Înghesuit, blocuri pe verticală, camere micuţe. Am stat cu un coleg de la judo.
R: Ai mai văzut şi alte competiţii olimpice?
A.M.: Am avut ocazia să văd finala probei de 100 de metri, cu Bolt învingător. A fost ceva fantastic. Am mers şi la un meci al naţionalei de polo, mai ales că băieţii au fost cei care mi-au făcut o primire deosebită la întoarcerea în satul Olimpic.
R: Ce urmează pentru Alin Moldoveanu?
A.M. Cupa Mondială şi apoi Mondialele din 2014. Sper să mă calific şi să merg şi la următoarea Olimpiadă, în 2016, la Rio de Janiero.
(A consemnat Dan CHIRIAC)

---