De trei decenii, Valentin Cotigă, ziua  „îndreaptă oase" la Secția de Ortopedie a Spitalului Județean de Urgență Focșani, iar serile le dedică teatrului, cu aceeași pasiune, jucând în sute de spectacole, la Focșani și pe marile scene ale țării. A fost prieten și coleg cu nume celebre astăzi în SUA, ca Sorin Stratulat și Florin Călin. De la perioada boemă a repetițiilor nocturne din timpul histrionicului Vasile Onesciuc, la piesele jucate sub bagheta lui Alexa Viarion, Alexandru Darie și Mihai Lungeanu, actorul Valentin Cotigă a cunoscut Trupa de Amatori, Teatrul Popular, a jucat pe scenă Casei de Cultură și s-a mutat cu trupa la Ateneul Popular. După profesionalizarea trupei continuă să fie unul din pionii de bază ai Teatrului "Mr. Ghe. Pastia" din Focșani.Nimeni nu-și imaginează că în spatele asistentului medical care redă mersul oamenilor în Sala de Operații a Spitalului Județean de Urgentă din Focșani se ascunde actorul Valentin Cotigă, omul care dă viață personajelor de la teatru. După o zi petrecută printre paciențîi Secției de Ortopedie, Valentin Cotigă lasă halatul asistentului șef și merge în celalaltă lume a vieții sale, universul minunat al Thaliei.Între două operații la Spitalul Județean de Urgentă Focșani, actorul găseste timp pentru a pregăti trupa unui liceu focsănean la ȘTEF sau repară masinăria decorului unei noi premiere, ori repetă nebunește la ultimul rol. De trei decenii, pe bicicletă, între halatul alb al spitalului și scena teatrului, prin toate peripețiile trupei focsănene, actorul Valentin Cotigă a reușit să numere anii și rolurile, fără ca emoția să se transforme în rutină, nici experiență în infatuare. Din punct de vedere profesional, Valentin Cotigă este actorul marilor roluri secundare, roluri uneori mici, dar care asigură nervul unei piese. Prezent în toată viață teatrală a Focșanilor din ultimii treizeci de ani, Valentin Cotigă nu a bravat, nu s-a afișat printre purtătorii de epoleți, nici nu a purtat tolba vreunui general. A traversat ultimul sfert de secol al teatrului focsănean sub bagheta tuturor regizorilor care au făcut un nume pe Milcov. De la Vasile Onesciuc, până la tânăra regizoare Gina Lazăr, fostă elevă a ȘTEF-ului sub îndrumarea lui ... Valetin Cotigă.

Focsănean, născut la Cluj dintr-o familie originară din Răstoaca, Valentin Cotigă a început să joace teatru incă din perioada liceului. Din 1975 lucrează la Secția de Ortopedie a Spitalului Județean de Urgentă "Sfântul Pantelimon" Focșani. Dintre sutele de roluri jucate, unele piese și întîlnirea cu anumite personlaităti au fost momente reprezentative pentru cariera sa.

"Întâlnirea cu anumite persoane a marcat drumul meu în teatru. Alexa Visarion a reușit să-mi transmită starea să de spirit, iar Alexandru Darie a fost adevăratul maestru al comunicării, care m-a scos definitiv din amatorism. Ultimul mare regizor prezent la Focșani și care și-a pus amprenta asupra evoluției mele este Mihai Lungeanu", ne-a spus Valentin Cotigă.                                                                                                                                                      

Perioada boemei focsănene   

Valentin Cotigă este unul din puținii martori ai viețîi teatrale focsănene care a cunoscut începutul boem al teatrului din orașul de pe Milcov și a traversat cu trupa lui Vasile Onesciuc ultimul sfert de secol, trăind bucuriile și necazurile scenei focsănene. Amintirile sale pot fi subiective, dar sînt amintirile unei persoane care a cunoscut din culise teatrul focsănean, fiind spectator și artist deopotrivă. Privind retrospectiv avem impresia că viața artiștilor în acel Focșani de altădată era mai frumoasă, cu mai mult romantism și mai puțîn politicianism. "Inițial am început că dansator într-o trupă unde aveam colegi pe Coca Dordea și Nelu Constantinescu, prin 1974. A fost perioada boemă a viețîi culturale focsănene, când făceam repetiții nocturne. Primul spectacol a fost cu o trupă a Spitalului din Focșani. Piesă se numea <<Prima anchetă>>. Am jucat-o pe scenă Casei de Cultură în 1975 alături de Petru Hirtescu. Șansă întrării în trupa Teatrului Popular, înființat în același an, se numește Vasile Onesciuc. El este cel care m-a remarcat și m-a chemat în trupa să. Așa am căpătat primul meu rol important, adevăratul debut, jucînd Contele Haler, din piesă <<Patimi fără sfârșit>> de Horia Lovinescu. La cutremurul din 4 martie 1977 repetăm la această piesă. Cu cât mă îndepărtez de acea perioadă îmi dau seama că a fost epoca de romantism a teatrului focsănean. Din acea perioadă îmi vin în minte nume că Sorin Stratulat și Florin Călin, ambii ajunși mari regizori în SUA. Un an mai târziu a apărut STEF-ul", își amintește Valentin Cotigă.                                                                                    

Revoluția lui Alexandru Darie: moartea sufleturului

Această boemă focsăneană putea să sfârșească fără nici un rezultat dacă artiștii vrânceni nu aveau șansă să lucreze cu regizori geniali. întâlnirea cu Gheorghe Miletineanu a însemnat intrarea într-un registru artistic superior. "Providentială a fost întîlnirea cu Gheorghe Miletineanu care ne-a imprimat un regim profesionist. <<Piticul din grădina de vară>> de D. R. Popescu, a cărui premieră s-a jucat în prezența autorului, în 1980, a fost momentul care a marcat trecerea deja la o etapă superioară", deapănă amintirile Valentin Cotigă. Trebuie amintit că a fost singură perioadă când la Școală Populară de Artă a existat clasa Actorie, înființată de Sorin Stratulat în 1979. Ruperea definitivă cu perioada amatoristă a teatrului focsănean s-a produs în 1988 cînd Alexandru Darie l-a scos la propriu pe Sufleur din scenariu și i-a dat un rol în piesă. <<Moartea sufleurului>> a fost și dispariția unei oarecare mentalităti  care ținea mai mult de influență lui Vasile Onesciuc.  „Alexandru Darie a fost cel care a revoluționat teatrul. L-a luat pe sufleur și l-a pus pe scenă să-și joace rolul live, fără acoperire, în <<Șase hohote de râs>>, adaptare după T. Popescu", povestește Valentin Cotigă. Cu Alexandru Darie s-a produs și o ruptură cu o parte din pionierii teatrului ce vor părăși în tăcere scenă.                                                                      

 „Mihai Lungeanu ne-a adus consacrarea"

A urmat perioada 1991-1995 când asupra teatrului din Focșani și-a pus amprenta regizorul Mihai Lungeanu și trupa focsăneană a câștigat cele mai multe premii din toată existența sa.  „Între 1991- 1996 am fost la toate festivalurile din tară. Din octombrie până în martie exista câte un festival pe lună. Nu aveam sediu fix și stagiunea era itinerantă. Din trupa de acum zece ani făceau parte: Cezarina Hanganu, Ion Darie, Sorin Francu, Paula Grosu. Aveam spectacole cu casă închisă în mari orașe din România - Brăila, Brașov, Vaslui, Botoșani, Iași - deși la Focșani devenisem niște necunoscuți. în acei ani nu aveam bani, dar jucam două spectacole pe săptămină, aveam două premiere pe an, sălile erau pline, aveam un public cultivat, iar la Focșani veneau teatre din toate orașele", ne-a mai spus Valentin Cotigă. Dacă facem o comparație cu prezentul, constatăm că astăzi, în ciuda faptului că teatrul este o instituție de sine stătătoare, are un spațiu de invidiat, o trupă profesionistă, dar nu mai există spiritul de altădată, nu mai sunt premierele de odinioară, nici emulația din vremurile trecute. Probabil și publicul s-a schimbat și așteptările acestuia și chiar gusturile celor din sală. Indiferent de gusturi și mode, de timpuri sau culorile politice ale teatrului, Valentin Cotigă continuă ca acum 30 de ani drumul său neîntrerupt între Sala de Gips a Spitalului de Județean Urgentă Focșani și cea de repetițîi a Teatrului Municipal. "Un actor grăbit", spun unii despre "Cuza Vodă" din Focșani, pe celebrul său "Rolls Royce" pe două roți, Valentin Cotigă este actorul care reușește să dea culoare scenei focsănene, să descretească frunțile, să îndepărteze monotonia și nu în ultimul rând să aducă teatrul mai aproape de inimile spectatorilor. Cu mască în Sala de Operații sau cu măstile personajelor pe scenă Municipalului, Valentin Cotigă a reușit să se impună prin corectitudine și perseverentă.Metaforic, actorul focsănean a fost o veritabilă "Slugă la doi stăpini", pe care îi slujește de 30 de ani cu pasiune și fidelitate.                                                                                                                                                

Gânduri ale colegilor de generație:

Paula Grosu, actriță:  „Pe Valentin Cotigă îl știu de-o viată (vreo 35 de ani!). Ne cunoaștem din liceu. Este un prieten de nădejde care nu te lasă la greu. în viață de zi cu zi Valentin îngrijește oameni, îi invată să meargă, să aibă din nou încredere în mersul (vieții) lor. Când nu îngrijește oameni, Valentin își îngrijește sufletul, punîndu-l să învețe despre lucrurile și necazurile altor oameni care sunt personajele lui. Actoria o practică din tot sufletul dintotdeauna. Este felul lui de a trăi frumos și de a dărui celor din sală o parte a sufletului său necuprins."

Puiu Siru, artist:  „Prietenul Valentin Cotigă face parte din categoria artiștilor vrânceni care, cu o modestie disimulată, a reușit să se impună în viața teatrală focsăneană, deși unii s-au împăunat cu laurii succeselor sale. Valentin este un nume al scenei focsănene și rolurile sale rămân memorabile. Nu pot uita noaptea de 4 martie 1977 când repetam împreună la un spectacol. Pentru tinerii de azi Valentin este personajul Cuza Vodă pe care l-a jucat începând din anul 1990."                                                                             

Ioan Constantin, scenarist, actor:  „Valentin este o personalitate pentru care atât medicină cât și teatrul înseamnă minuțiozitate. Este cineva căruia să nu-i fi acordat un sprijin? Iată o întrebare care nu este retorică, și are un singur răspuns: NU!"  

Georgeta Vioreanu, secretar literar al Teatrului Municipal: „În concepția multor regizori de teatru în piesele de valoare nu există roluri secundare. Și totuși ... Dacă dintre actorii Teatrului Municipal din Focșani cineva ar trebui să primească un premiu pentru rol secundar acela ar fi Valentin Cotigă. De un irezistibil haz în <<Fericirea conjugală>>, hâtru și înțelept în Licsandru din <<Dănilă Prepeleac>>, excelent în Ipingescu din <<O noapte furtunoasă>>, Valentin Cotigă și-a onorat cu dragoste și dăruire spectatorii îmbrăcându-și rolurile cu propria personalitate de-a lungul a peste 30 de ani de viată trăită pe scenă. Suficient pentru cei ce-l cunosc să-l pretuiască și să nu-l uite."