D-ale românilor: Poarta Shenghen și ...telemeaua
Vi-l mai amintiți pe prietenul meu, Tinel? L-am mai pomenit în rândurile mele de aici. Este un tip cu o viziune, cel puțin, ciudată, asupra vieții noastre cotidiene. Are el o filosofie, un fel de a vedea și de a interpreta lucrurile, absolut personală. N-aș îndrăzni să spun că, în unele afirmații și opinii, nu are dreptate dar felul cum o spune mi se pare, să zicem, absolut original. Să vedeți cum mi-a interpretat el ”logic” (după logica lui) câteva dintre evenimentele de actualitate de pe la noi. (Încerc să redau cât mai fidel, discuția).
Apropos de „portița Shenghen”. Cică:
Dom-le, i-am auzit pe mai mulți cum că olandezii ăia nu vor să ne lasă să trecem de „portița Shenghen”. De ce? Motive neserioase. Cică le e frică cum că o să dea năvală peste ei o mulțime de...migranți și-o să le calce în picioare straturile cu lalele, mândria lor națională. Cine? Noi, românii? Care avem și un cântec celebru despre lalele care a făcut ocolul lumii!? Hai, lăsați-o moartă domnule...cum te cheamă! Mai bine ziceți-o pe-a dreaptă: cum că vă e teamă de concurență. Ați aflat cum că telemeaua românească, aia făcută de oierii noștri carpatini de mai multe veacuri, a început să fie căutată pe la mesele simandicoase din Europa. Adică a început să fie o concurentă periculoasă pentru roata aia mare de cașcaval olandez. Le-au tremurat saboții ăia ai lor când au simțit cum că telemeaua carpatină va putea sta la rând prin brânzării cu cașcavalul lor făcut din laptele distinselor vaci de pe vremea lui Rembrandt. Așa ceva nu este posibil! Și atunci? Și atunci, simplu: lacăt mare la poarta Shenghen! Români, țineți-vă acasă oile urât mirositoare și telemeaua aia informă că n-au ce căuta în distinsa noastră Europă! E-te la ei!!
Chiar și treaba aia cu portul Constanța, e de banc. Ia gândiți-vă logic: unde e Constanța și unde e Amsterdamul ăla cu portul lui și cu felinarele roșii? Ă-hă-hă! Hai să fim serioși! Oaia noastră e de vină! Păi nu degeaba lăuda domnul nostru ministru Daia cum că..oaia... Vedeți? Știe el ce știe.
Să vă zic și cum e cu austriacul ăla țâfnos.
Și el, cică, se teme de migranți! Păi nene neamțule, unde e granița noastră cu matale și unde suntem noi? Păi între noi și matale mai este hăt! distanță cât o țară. Și n-o să spui că migrantul de la granița noastră dacă sare pârleazul, ajunge hop! în ograda lu matale și-o să-i sperie pe ai lu matale când cântă ioldere! (”Io-la-ra-hi-uuu!). Mai știm și noi ceva geografie, ce naiba!
Ați mai sugerat cum că nu e bine păzită granița dinspre Dunăre: că intră migranmți pâș-pâș cu bărcuțele în susu Dunării și debarcă la Viena poluând celebrul vals al lui nea Johann Strauss, mândrie națională. Să fim serieși herr-prietene! Păi matale nu știi că avem și noi un celebrul vals cu ”Dunărea albastră” și că n-avem nevoie de Dunărea voastră decât la concertul de Anul Nou?
Alta-i treaba, v-o spun eu, Tinel din România!
V-ați supărat teribil că ne-am tras o țevușcă și ne luăm și noi o țâră din petrolul lu matale. Că tot aveți destul pe sub munții ăia, nu? Ba am avut și obrăznicia să ne facem pe la voi, și niște mici benzinării ca să vă vindem propria voastră benzină. Ei, asta nu! Păi ce să facem nene, dacă așa a fost convenția! Ne dați nițică benzină (că aveți destulă) și noi vă vom vota la Bruxelles. Păi nu? Uite, ca să nu fiți în pagubă noi promitem să importăm de la voi niște ”șpilhosen” pentru puștii noștri. E bine, nu?
Ca să nu mai spun de chestia aia cu pădurile. Aoleu, ce gălăgie ați făcut! Cum că au venit pădurarii români și au început, pe furiș, (”hoții de români!”) să chelească minunatele păduri tiroleze de nu o să mai aibă pe unde să cânte cucii tirolezi și pe unde să schieze turișții europeni, inclusiv herr Iohannes, schiorul numărul unu din România! Și, drept răzbunare ați zis: ”Halt Shenghen pentru români!”.
Acum, Europa ce să zică? S-a uitat cam chiorâș la voi, ăștia, ”contra” și și-au zis cum că...(asta e treaba dumnealor ce și-au zis dar noi știm ce). Așa că mai rămâne să negociem. La primăvară, la vară, la toamnă. Așteptăm! Că timp este! Auf wiedersehen! Adică, vă pup!
Prof. Victor Simion
