Domnul NU: Paranoia care păzește informațiile de interes public
Ca să fie clar de la început, fac precizarea că informațiile pe care le-am pretins sunt cuprinse într-un singur biblioraft, numerotate și opisate. Iar asta nu pentru că funcționarii Primăriei ar fi foarte ordonați cu documentele pe care le arhivează ci pentru că așa cer regulile Comisiei Europene.
Băieții ăia s-au gândit la toate și mai ales la caracterul nostru.Drept care, au pretins ca, fiind vorba de banii lor, toate hârtiile care au legătură cu proiectele să fie îndosariate, fișate și depozitate conform celor mai exigente reguli ale arhivisticii.Atât în format fizic cât și electronic.Pentru ca, în caz de control, să nu se trezească vreun șmecher să se scuze că a pierdut actele și nu mai știe pe ce a cheltuit banii.
Și cu toate acestea…
Deși documentarea i-ar fi luat purtătorului de cuvânt maximum o oră cu pauze de cafea și țigară sau zece minute fără întrerupere, după patru zile mi s-a adus la cunoștință că voi primi răspuns în treizeci de zile lucrătoare. Adică termenul maxim prevăzut de lege, în situații speciale.
Știu că mi s-a tras de la primarul Cristi Misăilă care nu vrea să-și bage careva nasul în afacerea ROMPREST și să descopere cine știe ce.Deși este vorba de fapte ce s-au petrecut înainte de mandatul său. Am spus-o și înainte, o repet, este un tip obtuz, limitat, incapabil de inițiative personale care ar muri de foame ori ar paraliza dacă nu i-ar ordona cineva să ducă lingura cu mâncare la gură sau să-și miște picioarele ca să se deplaseze.
De la un asemenea personaj n-am așteptări și cred că nici Dumnezeu n-are pretenții.
Ca să închei, la finalul celor treizeci de zile, mă aștept la un e-mail cu un conținut incolor, indoor și insipid, după chipul și asemănarea noului primar.
Oricum…
M-am folosit de experiența cu Primăria ca pretext pentru câteva considerații despre lipsa de transparență care grevează activitatea administrației vrâncene condusă în regimul Oprișan – Raluca Dan.
Pentru cel mai nesemnificativ lucru pe care vrei să-l afli ți se pun în cale zeci de obstacole.
Trebuie să completezi formulare, acreditări, să prezinți legitimații, buletin, diplomă de studii, adeverință de la administratorul de bloc, recomandări de la vecini, asigurarea de la mașină, chitanța de parcare, dovada că ți-ai plătit curentul, gazul, apa, internetul ș.a.m.d.. Într-un final, dacă ești la zi cu ratele la bancă și n-ai datorii la întreținere,după ce aștepți treizeci de zile lucrătoare adică șase săptămâni,ți se prezintă un răspuns fără legătură cu întrebarea. Sau, dacă ai noroc, niște date trunchiate, cosmetizate la maximum, expirate, care nu interesează pe nimeni.
Cei ce-și desfășoară activitatea în instituțiile vrâncene, de la baronul Oprișan și funcționarii CJ, parlamentari, directori, primari, consilieri, judecători, procurori, polițiști etc. fac un secret de stat din absolute orice.
În câteva cuvinte…
Aș putea să speculez pe marginea subiectului, cum s-a mai făcut,și să mă încadrez în șabloanele déjà utilizate: lipsa de transparență ascunde furăciuni, șpăgi, incompetență, tafic de influență, aranjamente și combinații dubioase.
Nu cred că ar fi o explicație acoperitoare.După cum am mai spus, ei nu comunică nici un fel de informație, nici pe cele mai banale, cum ar fi culoarea hârtiei igienice folosită la toaletele instituției sau partea pe care se deschid ușile birourilor.
Înclin să iau în considerare că atitudinea lor, lipsa de transparență,ține de patologic. Indivizii aceștia au comis atât de multe acte de corupție și au dovedit lipsa de pricepere de atât de multe ori, încât nu mai știu când și unde s-a întâmplat. Paranoici, se tem că orice întrebare ascunde o acuzație de corupție sau incompetență.
Când sunt întrebați ce culoare are hârtia utilizată la toaletă sau pe ce parte se deschid ușile, mintea lor procecesează, îngrozită: „nu cumva ar fi trebuit să cumpăr hârtie albă iar eu am luat roz și au informații că nu mi-am făcut treaba?“ sau „nu cumva este aranjamentul pentru care mi-am luat comision de la X și a aflat presa?“sau „nu cumva legea spune că ușile trebuie se deschidă spre exterior iar ei vor să mă acuze c-am încălcat-o deoarece ușa mea se deschide spre interior?“
Cum le este greu să găsească răspunsul corect, de teamă să nu se dea în vileag,protejează acele informații cu orice risc. Cheltuie resurse considerabile și recurg la tot felul de tertipuri doar pentru a împiedica accesul publicului interesat la ele.
Partea proastă este că noi finanțăm, din bani publici, din impozite și taxe, toată paranoia lor.
Ionel Sclavone