ZdV recomandă o carte: Sfânta Rusie
În numele religiei, a purităţii ei, sub ochii noştri se petrec crimele cele mai abominabile. Ofensiva musulmanilor fundamentalişti din Libia, Irak, Siria şi Gaza devolează cu fiecare zi care trece neînsemnătatea şi fragilitatea vieţii omeneşti, dispreţul pentru ea. Decapitări în masă, răpiri şi trupuri aruncate în praful de la marginea drumului, folosirea de copii şi femei pe post de scuturi umane pentru a asedia şi şantaja emoţional opinia publică occidentală sunt mijloace de război. Prăpastia culturală ce ne desparte pare departe de casele noastre, totul pare că are loc doar la TV. Hăul, falia sunt însă chiar mai aproape decat am putea să ne închipuim. La doar doi paşi de noi, în Estul Ucrainei, lucruri despre care nu am fi crezut că vor fi vreodată posibile sunt deja obişnuinţele unui comportament de brute învăţate să ucidă fără milă. Patru preoţi protestanţi au fost ucişi şi aruncaţi la groapa comună în Slaviansk. Un preot romano-catolic a dispărut fără urmă în Doneţk, iar altul greco-catolic a fost ţinut ostatic 2 săptămani şi eliberat cu condiţia să îşi ţină gura căci altfel familia...
Suntem în Europa?
Ceea ce s-a întamplat în cazul tragediei avionului Air Malaysia şi cei 300 de pasageri nevinovaţi ucişi de către rachetele trase de trupele ruse depăşeşte orice imaginaţie. Mapamondul întreg a fost oripilat. Militarii ruşi se mandreau cu fapta eroică pe reţele de socializare iar mulţi dintre civili aplaudau ca la un spectacol ploaia cu cadavre din cer. Mai mult, cu greu şi după 3 zile au permis recuperarea morţilor şi asta numai după ce le-au fost controlate buzunarele. Conducătorii ruşi nu şi-au manifestat în nici un moment regretul sau vreo urmă de compasiune. S-au grăbit să constuiască în grabă scenarii, să arunce toată vinape Ucraina. O sfidare arogantă, ticăloasă în cel mai înalt grad. De unde atata cruzime, minciună şi sălbăticie în vremurile noastre?
Explicaţii plauzibile veţi putea găsi în cartea lui Alain Besancon Sfânta Rusie apărută în 2013 la editura Humanitas. Multe din observaţiile autorului revin în actualitate mai ales în contextul în care a devenit evident pentru toată lumea eşecul oricărui demers de modernizare al Rusiei în perioada Putin.
„În Rusia se minte cu sinceritate, din toată inima”
De exemplu, minciuna la ruşi. Este ea parte înnăscută a firii ruse? În 1853 istoricul Jules Michelet afirma: “Rusul e numai minciună. Se minte la sat . Se minte la curtea boierului, minte preotul, minte ţarul, fals de la un capăt la altul, minciună supremă care încununează toate minciunile. Crescendo de minciuni, de aparenţe şi iluzii”
“Tendinţa unui asemenea stat este de a deveni tot mai puţin stat şi tot mai mult religie. Totul este religie în Rusia. Totul este sau vrea să fie sfânt în Rusia. Fantastică operaţiune! Vasăzică nu eşti în stare nici măcar să organizezi viaţa civilă la tine acasă, lumea inferioară! Dar aspiri la ordinea superioară a religiei! Duşman al Legii, pretinzi să te ridicide asupra ei, aspiri la univers al Harului. Neputincios în treburile omeneşti, te consideri una cu Zeii.”
Opinie la care se raliază şi autorul, întărită de altfel şi de vestitul marchiz de Custine, un fel de George Kennan al vremurilor de atunci:
“E o adevărată artă de a-i minţi pe străini“
Nu lipseşte nici o radiografie a minciunii comuniste, a minciunii “absolute, cu a sa limbă de lemn de care noi nici astăzi nu ne-am despărţit. Asfel, ”ea este o minciună în două trepte. Prima constă în a face lumea să creadă că utopia s-a realizat…A doua treaptă a minciunii constă în a-l face pe martorul străin să creadă că în comunism realitatea este aceeaşi cu cea pe care o trăieşte acasă.”
Este amintită şi minciuna contemporană, cea folosită de Putin şi ai lui, care, pentru a induce în eroare, se pliază pe graiul popular:
“Cand vorbesc limba pe care o vorbeşte toată lumea, aceştia nu vor să rostească adevărul, ci să sădească o impresie falsă în mintea interlocutorului”. Noţiunea de adevăr în Rusia este exprimată prin două cuvinte extrem de diferite în înţelesul lor, Pravda şi Istina, ceea ce debusolează pe rusul ordinar dar şi dă sens faptului că în Rusia se minte cu sinceritate, din toată inima.
Cartea analizează în detaliu şi cealaltă faţetă proprie a alcătuirii “marelui suflet rus”, componenta religioasă, ortodoxia. Aflăm cum biserica ortdodoxă rusă s-a supus obedientă puterii laice, cum a descurajat virtuţile unei vieţi duse în baza unor principii morale sau juridice, cum a contribuit la transformarea statului rus într-o sectă. Se spune că un sfant l-a întrebat pe Dumnezeu de ce a dăruit poporului un ţarcălău. Dumnezeu a răspuns: “Fiindcă n-am găsit pe cineva mai crunt”. Ţarul călău e văzut ca o pedeapsă pentru păcatele poporului iar acesta are datoria să îl asculte cu smerenie şi să sufere în tăcere.
Un excurs în istorie ne aminteşte cum s-a impus în mentalul colectiv mesianismul nereligios al imperialismului rusesc, al dominaţiei neîngrădite:
“Fenomen singular, Rusia avea să-şi justifice proiectele expansioniste în numele imensităţii spaţiului ei…De vreme ce am destul, de ce să nu am preamult?” Pană la sacralitatea pămîntului şi poporului rus e mai era doar puţin…
Dostoievski dă de pămant cu tot ceea ce înseamnă Europa şi ne oferă o realitate alternativă celestă, mistică, transfigurată, rusă…“Poporul habar n-are de religie, dar îl cunoaşte pe Cristos…îl poartă dintotdeauna în suflet” sau “Judecaţi poporul rus nu după ticăloşiile pe care le face atat de des, ci după lucrurile acelea mari şi sfintedupă care năzuieşte chiar şi în ticăloşia lui. ”Înapoierea e virtute şi mesajul care se degajă a dat de vorba des citată de Putin: “În Rusia trebuie să crezi “
Cand Putin lăcrimează nostalgic după gloria URSS, el nu face decat să inducă opiumul ameţitor al falsei puteri în mintea populară. Cu cat ţipă mai tare pentru drepturile ruşilor din afara Rusiei cu atat strange mai dihai chingile robiei la el în ţară. Cu cat clamează mai vocal democraţia cu atat „maica Rusia” sufocă în dragostea ei nemărginită, dreptul la existenţă al popoarelor.
Este o carte care ne spune multe despre tarele Rusiei şi rezistenţa ei la schimbare. Invitîndu-vă la o lectură instructivă să mai zăbovim un pic asupra unei declaraţii făcute de Ivan III unui ambasador englez interesat de statutul supuşilor săi: “Toţi sunt robi”.
Prea puţine s-au mai îndreptat odată cu trecerea timpului. În contrapartidă, cea mai curată definiţie a Rusiei de azi vine de la senatorul american John McCain:
"Este cleptocraţie, este corupţie în cea mai pură formă. Este o naţiune care se bazează exclusiv pe exploatarea petrolului şi a gazului natural. Este o benzinărie deghizată într-o ţară", a adăugat oficialul american.
Dan Nichita
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 2
Adaugă comentariu
danb, acum 3537 zile, 22 ore, 32 minute, 2 secunde
Paul Spirescu, acum 3538 zile, 17 ore, 17 minute, 40 secunde 
