Lasatul secului si inceputul Postul Pastelui
Duminica este lasatul secului, momentul cind credinciosii se bucura pentru ultima data de bucuria ospetelor cu mincaruri zise de "dulce". In acelasi timp este si ajunul care precede inceputul celui mai riguros post din anul liturgic, numit si Postul Mare sau Postul Pastelui. In mod simbolic, lasatul secului are loc tocmai in duminica izgonirii lui Adam din Rai, momentul in care, conform Scripturii, a inceput istoria umanitatii, dar si calvarul omului printre stihiile naturii. De luni, credinciosii catolici si ortodocsi vor intra astfel in lungul drum catre sarbatoarea Invierii Domnului "" Pastile. De la exuberanta inimioarelor Sfintului Valentin vom trece in prima saptamina a Postului Mare, la asprul Canon al Sfintului Andrei Criteanul, considerat cea mai desavirsita rugaciune crestina in versuri. In simbetele Postului Mare vom participa la slujbele de pomenire a mortilor, pe 28 februarie ii vom pomeni pe Sfintii romani Ioan Casian si Gherman, pe 9 martie cei 40 de Mucenici, pe 25 martie avem Buna Vestire, pe 29 martie vom intra in Saptamina Patimilor, pentru ca pe 4 aprilie sa fim martorii Invierii. Privit din punct de vedere al abstinentei alimentare, Postul Pastelui este unul fara sfirsit, cu putine dezlegari la vin si untdelemn. Dar privit din punct de vedere al efemeritatii noastre pe acest pamint, Postul Mare este ca o fila de poveste, in care nici nu avem timp sa realizam cind a trecut, daca il consideram o oportunitate sa ne facem un examen al vietii, sa ne cercetam sufletul, duhovnicul, sa ne impacam cu cei de linga noi si mai ales sa savirsim binele. Or, lumea in care traim este plina de neputinciosi si nu ne putem plinge ca nu avem cui da o mina de ajutor. Iar postul nu inseamna sa trecem la dieta vegetariana si mezeluri de post ori sa facem cure de slabire combinate. Reusita unui post nu se masoara pe cintar, seara dupa dus, nici dupa cearcane in oglinda, ci dupa bucuria pe care o provocam prin faptele noastre pe fetele celor necajiti. Alminteri, putem sa tinem posturi cite dorim cu mincaruri de la raftul de post din supermarket, sa avem duhovnici celebri, sa facem danii la biserici in vazul lumii, sa zidim troite la parterul blocului sau sa mai adaugam chiar o turla la catedrala lui Prunache ori sa facem o donatie pentru Episcopie, dar postul crestin nu l-am savirsit, ci pur si simplu sintem axact ca fariseii din Vechiul Testament, care faceau toate acestea, dar postul placut Domnului nu-l tineau. (Valentin MUSCA)
