Cum a fost Congresul PSD, între starul Orlando, căzut în propria sa admirație, și Oprișan, primul pesedist huiduit de pesediști
Marian Oprișan, marele combinator, cel care de mai bine de 20 de ani reprezintă însăși definiția ”baronului local”, a avut proasta inspirație să se urce pe scenă pentru a ține și el un discurs. Și a intrat astfel în istorie ca primul pesedist huiduit de pesediști. Paul Stănescu și Cătălin Rădulescu au fost capii răzmeriței, fluierând și huiduind pe cel care se laudă că a determinat căderea lui Dragnea.
Oprișan s-a dat jos de pe scenă palid și a tremurat literalmente de nervi câteva ore la rând, în timp ce colegii șusoteau că a fost avertizat să nu se urce pe scenă pentru că urma să i se însceneze episodul huiduielilor. Șeful de la Vrancea și-a atras ura celorlalți baroni, și mai ales pe a lui Paul Stănescu, noul capo din tutti capi, când a decis să nu îi susțină pe puciști anul trecut, făcând un pact cu Dragnea, prin care acesta din urmă a supraviețuit la putere pană acum o lună, dar mai ales după plecarea lui Dragnea, când a încercat să o acapareze total pe Viorica Dăncilă, luând astfel sub control întreg partidul.
Momentul de azi a fost simțit de toată lumea, probabil inclusiv de Oprișan, ca sfârșitul puterii lui în PSD și al puterii lui în general. De aceea, când Oprișan a aflat că Mihai Fifor s-a bucurat de momentul huiduielilor, s-a repezit după noul secretar general al partidului să îi ceară socoteală. Și acesta, înghesuit într-un colț, sub ochii presei, încerca să îl convingă pe furios că nu a zis așa ceva, că este o neînțelegere.
Nimic nou de altfel, la PSD, cu 16 ani în urmă, tot la un Congres, exact pe același hol, alerga Vanghelie după Ponta să îi dea un cap în gură.
Mesajul lui Sorin Grindeanu pentru Marian Oprișan: „Și Banatul te-a fluierat!”
A fost destul de ciudat să poți intra în Sala Palatului fără să treci printre protestatari, cordoane de jandarmi și tradiționala urare ”la pușcărie!”. Bine, jandarmi au fost, chiar mulți, dar au șomat și s-au plictisit, în soare, fericiți de-abia la final când s-a trezit celebrul Ceaușescu să vină să strige repertoriul clasic, dar acum desuet și benign.
Și mai ciudat a fost un Congres al PSD fără Dragnea. Și mai ales, fără să îi pese cuiva de el. Cu excepția lui Codrin Ștefănescu și a lui Pleșoianu, care probabil nu dintr-o durere de suflet ci mai degrabă din calcule reci electorale l-au pomenit ca deținut politic și victimă a sistemului abuziv, nimeni nu și-a adus aminte de el. La ultimul Congres, astă vară, tot la Sala Palatului, asediată atunci de proteste, nu sufla nimeni în fața lui, nici chiar când a venit de mână cu iubita mai tânără cu 30 de ani și a așezat-o în primul rând, în mijlocul liderilor aleși ai PSD. Au cârcotit pe la colțuri și pe whatsapp, dar nu au avut curaj să spună nimic în gura mare.
Poate de aceea au decis azi să și-l șteargă din memorie și să ia Congresul ăsta ca pe o terapie, o șuetă. A fost destul de ciudat să poți intra în Sala Palatului fără să treci printre protestatari, cordoane de jandarmi și tradiționala urare ”la pușcărie!”. Bine, jandarmi au fost, chiar mulți, dar au șomat și s-au plictisit, în soare, fericiți de-abia la final când s-a trezit celebrul Ceaușescu să vină să strige repertoriul clasic, dar acum desuet și benign.oare, să stea să fumeze și să bârfească pe trepte ce planuri au peste vară, ce a mai făcut x de la filiala cutare, ce învârteli se mai fac la ministerul y. Ba chiar se și plângeau pesediștii de plictiseală, căci a fost plictisitor până la cer, pentru că... a fost democrație
Citiți întreg articolul accesând titlul alăturat:Cum a fost Congresul PSD, între starul Orlando, căzut în propria sa admirație, și Oprișan, primul pesedist huiduit de pesediști