Politică

Antreprenorul vrâncean Laurențiu Barbu, care acum 33 de ani era revoluționar, și-a anunțat intrarea în politică

Ziarul de Vrancea
30 dec 2022 5598 vizualizări

Antreprenorul vrâncean Laurențiu Barbu, care acum 33 de ani era revoluționar, apropiat al dizidentului anticomunist Liviu Ioan Stoiciu (LIS), șefului județului de atunci, și-a anunțat pe Facebook intrarea în politică.

La solicitarea Ziarului de Vrancea, Laurențiu Barbu a făcut publice detalii despre viața sa profesională și evoluția în afaceri și a explicat ce l-a determinat, după 33 de ani, să facă pasul intrării în politică.

Citiți în continuare anunțul făcut pe facebook de antreprenorul vrâncean Laurențiu Barbu, precum și detalii privind parcursul său profesional și în afaceri, dar și amintiri din zilele revoluției de la Focșani din urmă cu 33 de ani.

După 33 de ani de la Revoluție am intrat în politică!  Am semnat astăzi (n.r. joi 22 decembrie 2022) adeziunea la Forța Dreptei Vrancea unde prietenul și colegul meu de liceu Ion Ștefan este Președintele filialei. Revoluția nu s-a terminat, trebuie să sprijinim generații noi de tineri politicieni care vor să ducă visul libertății și democrației mai departe, pentru a se infăptui tot ce ne-am dorit noi în 1989. 

Nimic să nu fie în zadar!

Forța e cu noi!”-Laurențiu Barbu 

Laurențiu Barbu:”Cred că este momentul să dau o mână de ajutor unor oameni tineri care văd lucrurile din altă perspectivă și care vor să ducă mai departe idealurile noastre din decembrie 1989.Este greu în ziua de azi să alegi o formațiune politică.Combinațiile de culori politice te pun în dificutate.Însă îl știu pe Ionuț Ștefan din liceu.Am fost colegi de clasă la Liceul ”Unirea” din Focșani.Am încredere în el și m-am alăturat filialei formațiunii Forța Dreptei de la Vrancea.Atât cât pot, voi ajuta în social media și cu webdesign, ca să îi promovez.Am văzut echipa.Sunt oameni tineri cu avânt, așa cum eram și noi odată.Numai că noi am fost dați la o parte în 1990 de dinozaurii comuniști ca să jefuiască ce mai era prin țară.

Despre mine? În 1987 când am terminat liceul ”Unirea” din Focșani, am vrut să merg la Faculatate la „Ștefan Gheorgiu” București pentru a deveni jurnalist. M-au chemat la Ziarul <<Milcovul>> unde Traian Olteanu și Florin Muscalu patronau presa Și ei erau și responsabili cu autorizațiile pentru a merge acolo la facultate.Nu puteai să mergi la ”Ștefan Gheorghiu” la facultate dacă nu primeai de la ei scrisoare de prezentare.Și când m-au văzut au zis că au dosarul meu și că nici nu să nu mă gândesc vreodată să ajung acolo.

Am dat apoi de ochii părinților mei la examen la Politehică la Iași.Nu am fost pregătit pentru asta și am picat. Imediat apoi în septembrie m-au luat în armată iar când am terminat armata a venit Revoluția.Am fost revoluționar (nebenificiar de ajutoare de la stat, adică nu am certificat), am fost angajat cu carte de muncă la Consiliul Frontului Salvării Naționale apoi la Consiliul Provizoriu de Uniune Națională pe funcția de Președinte al Comisiei pentru Tineret.Mi-am făcut taskurile(n.r. sarcinile) pe care le-am primit, printre care și o formă de a prelua fondurilor și patrimoniului UTC de la comuniști și direcționarea lor către Fundația pentru Tineret.Fundația era formată din reprezentanții asociațiilor de tineret apolitice din Vrancea, dar condusă de doi <<rechini>>: D.C. și P.V. Nu știu cum au gestionat banii, au luat tot ce era în patrimoniu, etc. dar la final au <<topit>> 7 milioane de lei pe acea vreme  și toate bunurile materiale ale fostului UTC .Totul a dispărut.Apoi, într-o zi am fost chemat de Pavel Teodor, pe vremea când încă era secretar la CPUN Vrancea, anunțându-mă că va urma să fie prefect.Și că eu trebuie să aduc tot tineretul la FSN și să fac ce spun ei, că mă vor promova să ajung departe în politică. Altfel, mă va da afară din Consiliu.Eu m-am informat cam ce dorea să facă, ce înseamnă politica asta și ce înseamnă să ai în spate niște dinozauri ca ei și am spus NU

În locul meu l-au adus pe Marian Oprișan care a acceptat să le fie <<înaintaș>> iar pe mine m-au dat afară de acolo, așa cum au zis.Mai precis m-au detașat cu sediul într-o clădire veche împreună cu Asociatia Foștilor Deținuților politici.Acolo pe unde acum e Catedrala, vis a vis  de <<Ceasul Rău>>

Am rămas dezamăgit de toată această politică!.Am prins o bursă de studii pe 8 luni la Roma, pentru a studia limba și cultura italiană, unde am stat 7 ani până la urmă!

Acolo am făcut un institut de informatică și am uitat de politica românească.Dar am promis că într-o zi mă voi întoarce!

Am revenit în România, după 7 ani de Italia.M-am stabilit la București, unde am o firmă de social media marketing și webdesign și recent am deschis una de Sisteme Fotovoltaice.

Sunt antreprenor din Italia și ultimul meu loc de muncă pentru cineva, a fost atunci în 1989 - 1990 la CFSN și CPUN.După aeea am lucrat numai pentru mine.Abia joi 22 decembrie 2022, după 33 de ani, revin în politică să ajut, nu să iau, sau să cer ceva.Mă descurc în afaceri și așa cum nu am vrut certificat de revoluționar, cu beneficii de la statul român, așa nu vreau nici acum.Mai ales acum când am niște afaceri consolidate la București.

Citiți și :Voi ce faceati pe 22 decembrie 1989?- articol publicat în Ziarul de Vrancea pe 22 decembrie 2009

Unul dintre tinerii entuziaști din decembrie 1989 își povestește revoluția după 20 de ani prin intermediul Ziarului de Vrancea.Fiecare dintre cei care am fost prezenți acolo în primele zile ale Revoluției avem o poveste de spus. Adunate, aceste mărturii pot contura mult mai bine evenimentele din decembrie 1989 din Focșani , spune Laurențiu Barbu

"Pe 21 decembrie 1989 seara, la Biblioteca Județeana Duiliu Zamfirescu am stabilit să ne vedem a doua zi dimineața în același loc pentru a ne deplasa în Sud, la ISEH, să scoatem lumea în stradă. Așa a început Revoluția în Vrancea, un grup restrins de anticomuniști în jurul lui Liviu Ioan Stoiciu (LIS), disident, urmărit de securitate, care semna condica de prezență zilnic la Bibliotecă. Pe 22 decembrie, ora 8.00, m-am prezentat doar eu, Liviu ajunsese mai devreme. Am așteptat jumătate de oră dar nu a mai venit nimeni, la radio brusc s-a întrerupt emisiunea pentru un comunicat important: "trădatorul Milea s-a sinucis". Liviu a sărit ca ars de pe scaun și am plecat, pe rând. "Vino în spatele meu la câțiva metri", mi-a spus el, "să nu fim văzuți împreună". În autobuz, lumea era calmă, nu se știa nimic, orașul era rece, o liniște înaintea furtunii"¦ Am intrat mai întâi la cofetaria de la Blocul turn, din Cartierul Sud, Focșani, la etajul unu, să vedem mai bine dacă se mișcă ceva în zonă, am servit în fugă un suc rece, l-am simțit până în călcâie. LIS era agitat și îmi zice: hai acolo, ce o fi o fi"¦ Am ajuns la ISEH, câteva gărzi patriotice blocau intrarea și ieșirea din unitate, LIS striga la cineva din curtea intreprinderii "ieșiți în stradă, mai, ieșiți în stradă!" apoi a încercat să forțeze intrarea dar a fost îmbrâncit de unul care părea să fie șeful, securist probabil. Începuse agitația, o femeie flutura o gamela cu mâncare și vroia să intre spunând că își caută bărbatul care nu venise acasă. N-am înțeles dacă își căuta bărbatul sau era agitatoare sau securistă, clar că vroia să intre cu orice preț. Erau mai mulți care vroiau să intre iar alții vroiau să iasă dar ordinele erau clare!

"Dictatorii au fugit! Libertate!"

În jurul orei 10.00 apare unul cu o Dacie albă, frânează brusc, coboară și strigă: "A fugit Ceaușescu, tovarași! A fugit Ceaușescu, au dat la televizor!". Brusc LIS îmi zice "Hai repede!", fugim până la blocurile cu 4 etaje de lângă Blocul turn, la parter, am intrat fără să batem la ușă într-un apartament. Știa că aveau mereu ușa descuiată. Direct în fața televizorului: Dinescu striga în gura mare "Dictatorii au fugit! Libertate!" Timp de 20 de minute stăm în fața acelui televizor, nemișcați, nu știam cum să ne bucurăm sau nu înțelegeam cum să facem asta.Atunci l-am văzut prima dată pe LIS plângând!Nu spunea nimic, plâingea!"¦ După un timp i-am zis: "Haideți să ne întoarcem la ISEH, trebuie să facem ceva!". Nu a răspuns, era blocat în fața acelui televizor unde Dinescu și alții strigau în continuu "Libertate!" "Am învins!" "Dictatorul a fugit!". După 30 de minute ne-am întors la ISEH. LIS era complet marcat de ceea ce se întimpla, aici deja erau câteva persoane în stradă fluturind steaguri, începeau să iasă din ISEH.Unii ieșeau, alții intrau, securiștii plecaseră, mai erau câteva gărzi patriotice. Lumea pe trotuar se uita la noi cum fluturam steaguri și strigam "Libertate!" Eram un nucleu cam de 30 de persoane, LIS îi îndemna pe cei de pe trotuar să ni se alăture. Imediat l-am vazut pe Viorel Munteanu, am strigat la el și l-am întrebat de ce nu a venit la 8:00 la Bibliotecă. Băuse până târziu și nu s-a trezit. L-am băgat între noi. Au venit mai mulți, eram deja peste 100 persoane. LIS ne-a spus să formăm un cordon și să mergem spre CJ să alungam comuniștii. Nu știam că în același timp la Ateneul Popular Puiu Siru monta boxe, iar lumea se aduna deja în Piața Unirii.

"Strigam Libertate, Democrație!", ”Jos tiranul! ", "Jos comunismul!"

Formasem un cordon uman, ne țineam strânși de mâini înaintând spre centru, cei cu steaguri erau în spatele nostru, erau foarte mulți pe trotuare dar nucleul nostru acum era format deja din peste 200 persoane, în dreapta mea LIS, în stânga Viorel Munteanu, Cătălina Lazăr și alți cunoscuți care ni s-au alăturat între timp. Formasem prima linie care ocupa de-acum bulevardul. Mergeam și strigam: "Libertate! ", " Democratie! " " Jos Tiranul!”,”Jos Comunismul!". Cuvinte care nu le știam, nu le mai auzisem, sau care, ne era frică să le pronunțăm.Era LIS cel care dădea tonul. Cu cât ne apropiam de unitățile militare (UM) din Sud ritmul încetinea, ne țineam bine strânși de mâini, mulți ieșeau din rând trecând pe trotuare.L-am văzut și pe Viorel Munteanu plecând.Priveam în spate și ne simțeam trădați.Lumea se împrăștia.La gardul UM erau militarii care priveau.În poartă câțiva ofițeri, comentând ceva, privindu-ne mirați, nu făceau nici un gest de bucurie.Nu înțelegeau poate ce se întâmpla! Eram acum mai puțini dar strigam din ce în ce mai tare: "Armata e cu noi! Armata e cu noi!" Dar dacă nu era cu noi?... Așa începea pentru mine, confuzia generală la care am participat în direct.Nopți nedormite, frică, stress, oboseală dusă la maxim culminând cu perfuzii la Spitalul Judetean.Povestea duce până prin anii 1992.Am făcut parte din primul organism de conducere al Judetului Vrancea CFSN (Consiliul Frontului Salvarii Naționale), apoi CPUN (Consiliul Provizoriu de Uniune Națională).Timp în care am simțit cum zi cu zi, cei vechi se întorceau la locurile lor.Pașnic, prin intimidare îi eliminau pe cei prezenți și își ocupau funcțiile noi câștigate de alții prin curajul de a spune: "Jos Dictatorul!"

"Am fost dat afara din CJ. în locul meu a fost adus Oprișan!"

LIS plecase deja din 1990, înțelegând mai devreme cum stăteau lucrurile. Eu am fost alungat din CJ de unul Teodor Pavel.Care ajungând secretar al CPUN nu știu prin ce metode, mi-a dat termen de 10 zile să aduc tot tineretul către Organizația de Tineret a FSN, (deci când s-a constituit CPUN, CFSN s-a transformat în partid politic și avea o organizație de tineret). Am refuzat.Gândeam că tinerii nu mai vor să facă politică! Ne-am săturat de UTC și de îndoctrinari.Editasem un ziar ”Tineretul Liber” împreună cu cei de la Organizația Tineretului Liber (OTL) și așa vroiam să raminem. Liberi! Am fost dat afară din CJ.Imediat a fost adus în locul meu Marian Oprișan care a și fost pus de Pavel, președinte al organizației de tineret al FSN. Dar, fiecare dintre noi care am fost prezenți acolo în primele zile ale Revoluției, avem o poveste de spus.Cred că adunate toate aceste mărturii pot contura mult mai bine evenimentele din 22 decembrie 1989 din Focșani. Important este că avem o poveste comună de curaj.Am trăit evenimente unice și am văzut căderea unui regim totalitar și începerea unei confuzii totale. Eram majoritatea tineri, credeam în ceva, aveam un vis.Atunci am înțeles să fim liberi, am trecut în doar câteva zile de la starea de teamă fiind urmariți de securitate, la starea de eliberare totală. Ne-am riscat viețile încercând să organizam treburile județului.Era un haos.Nu știam de unde să începem și cum să ne organizăm.Soldații cu armele încărcate ne păzeau în sala de Consiliu.De cine? Ceaușescu nu murise și în orice moment soldații puteau să execute ordinul comandantului suprem.Dacă Ceaușescu reușea să scape și să schimbe situația, noi, cei din Consiliu care am preluat puterea, acum nu mai existam. Eram conștienți de asta dar nimeni nu a adus vorba.Am sperat în orice clipă că lucrurile să se termine cu bine.Pe 25 decembrie 1989 la orele 15:00 Ceaușescu a fost executat. S-a terminat revoluția și a început reorganizarea lucrurilor.

Către revoluționarii autoproclamați: "Voi ce făceați pe 22 decembrie?"

Zeci de foști comuniști din Vrancea și-au obținut imediat certificate de revoluționar ca să beneficieze de la stat de terenuri, indemnizații în bani și alte foloase. A fost îmbulzeală mare pentru acele certificate.Eu și LIS nu am mai apucat.Mai bine zis nu am vrut să ne amestecăm cu ei! Noi știm cine sunt și ei știu că noi știm asta.Atenție domnilor! Vom scrie numele vostru pe orice stâlp din Focșani, cu titlu mare: Revoluționari cu merite deosebite! Să știe lumea care sunt eroii! Falșii eroi, trișorii, hoții, comuniștii care au fugit pe 22 dec. 1989 din CJ și s-au întors după ce apele s-au liniștit.Sau care au avut funcții de conducere în comunism și acum sunt mari revoluționari. Avem o lista domnilor, cu toți revoluționarii declarați din Vrancea!Va veni și ziua în care va trebui să răspundeți la întrebarea: Voi ce făceați pe 22 decembrie 1989?"

(Laurențiu Barbu, un revoluționar fără carnet)


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.