În urmă cu 50 de ani se putea: Şcoala 10, construită în timp record - doar 6 luni
Şcoala “Duiliu Zamfirescu” din Focşani aniversează în această perioadă jumătate de secol de la darea sa în folosinţă. Unitatea, devenită astăzi una dintre cele mai căutate din municipiu, este şi una dintre cele mai aglomerate din judeţ. Construită iniţial pentru a şcolariza 640 de elevi, unitatea are în prezent peste 1.100 de şcolari. Din cauza faptului că funcţiona într-unul dintre cele mai vechi imobile şcolare din oraş, iar sălile de clasă erau supraaglomerate, în urmă cu 50 de ani s-a decis construirea unui nou sediu care prevedea 16 săli de clasă, însemnand parter şi două nivele. “S- au emis procesul verbal de avizare internă a Direcţiei de Sistematizare Galaţi, Devizul General al Investiţiei, avizul Tehnic al Consiliului Ştiinţific Galaţi şi avizul Comisiei tehnice de avizare din cadrul Ministerului Învăţământului şi alte numeroase acte specifice speţei în cauză. În memoriul general întocmit de proiectant găsim un aliniat dedicat necesităţii şi oportunităţii lucrărilor, după cum urmează: “Pentru desfăşurarea învăţământului general de 8 ani, în prezent (1964 ) pe cuprinsul oraşului Focşani funcţionează 7 şcoli de 8 ani şi una de 4 ani, totalizând 112 săli de clasă din care 25 de săli de clasă funcţionează în săli improprii. La cele de mai sus se poate adăuga că marea majoritate a şcolilor existente au o vechime cuprinsă între 80 şi 100 de ani, care le face să nu mai corespundă cerinţelor actuale(1964) ale învăţământului şi altor condiţii legale”, transmite Florin Dîrdală, archivist în cadrul Serviciului Judeţean al Arhivelor Statului.
Din Sud în centrul oraşului
Memoriul prevedea faptul că noul sediu trebuia dat în folosinţă în anul şcolar 1964-1965. Şcoala era construită, conform documentelor, în partea de Sud a Focşaniului, pe str. Miciurin (azi Tinereţii), colţ cu strada Bucureşti (azi Unirii). Pentru etapa finală a construcţiei se preconiza o suprafaţă de peste 7000 mp necesar de teren, având în vedere sala de gimnastică şi terenurile de sport ulterioare. “Pentru prima etapă a construirii şcolii s-a asigurat o suprafaţă de 4000 mp. Autorizaţia de construcţie a fost emisă de Sfatul Popular al oraşului Focşani cu nr. 5 /27 ianuarie 1964. Amplasarea şcolii s-a făcut în aşa fel încât să nu aibă loc demolări de construcţii fiind necesară doar exproprierea de teren liber, în baza unui decret special din 1963”, potrivit lui Florin Dîrdală. Valoarea lucrărilor, conform devizului general, a fost de aproape 3 milioane lei. Datorită specificului seismic al zonei Vrancei, clădirea a fost proiectată din zidărie de cărămidă plină, stâlpii de beton armat şi planşee de beton armat monolit, fundaţiile au fost armate atât la partea inferioară cât şi la nivelul soclului, cu două centuri, realizându--se în acest fel grinzi de fundaţie foarte rigide. Fundaţiile au fost proiectate cu tălpi foarte late la fundaţiile zidurilor din zona fără subsol, iar pentru porţiunea cu subsol s- a prevăzut o cuvă etanşă din beton armat”, mai spune arhivistul Dîrdală.
Construită pe terenul pe care se aflau două WC-uri
Pe terenul pe care urma să se construiască noua clădire se aflau două beciuri destul de mari de ale caselor din zonă, multe WC-uri şi un puţ absorbant , şanturi de tranşee, pline de gunoaie şi multe alte obstacole în adancimea terenului. ”Apa subterană nu exista până la adâncimea de 7
metri, abia de la 9 metri aceasta începea să se facă simţită. Pe latura vestică a terenului destinat clădirii şcolii, hărţile şi legendele locale pomeneau de un vechi curs părăsit al Milcovului şi încă o dată se cerea deosebită atenţie şi se recomanda armarea fundaţiilor. Astfel,
săpăturile de fundaţie s-au făcut cu 70 de cm mai mult decât în proiect. În jurul construcţiei s-au executat trotuare etanşe de cel puţin 1 m lăţime. Conductele de apă sub presiune care traversează fundaţiile au fost introduse în tuburi de protecţie pe lăţimea fundaţiilor şi 1 m în afara acestora. Toate aceste măsuri şi încă multe altele serveau unui singur scop, acela ca respectiv construcţia să fie cât mai trainică, să reziste la cât mai multe seisme puternice şi să dureze în timp, cât mai mult timp posibil”, mai spune Florin Dîrdală. Procesul verbal de recepţie a fost încheiat pe 11. 09. 1964.
Construit în numai jumătate de an
Imobilul a fost construit în numai 6 luni şi jumătate, pentru acesta fiind folosiţi între 65 şi 73 de muncitori, în funcţie de vârfurile de activitate. Unele operaţiuni, cum ar fi turnarea fundaţiei, au fost realizate chiar şi în trei schimburi. De-a lungul timpul clădirea a fost reparată, mai ales după cutremurele majore care au afectat-o, însă nu au fost semnale că ar fi avut de suferit structura de rezistenţă. Şcoala “Duiliu Zamfirescu” îşi sărbătoreşte cei 50 de ani de existenţă luna viitoare printr-o serie de activităţi care se vor desfăşura pe parcursul a trei zile. Din păcate, unitatea riscă să rămană fără curte, asemeni Colegiului Unirea, după ce urmaşii foştilor proprietari au revendicat-o. (M. VLĂDESCU)